Miheia 7 - Versiunea Biblia Romano-Catolic? 2020（VBRC2020）

Nedreptatea universală

1Vai de mine!

Căci sunt ca la adunatul fructelor,

ca la strânsul bobițelor în vie:

nu este niciun strugure ca să mănânc,

nicio smochină timpurie,

dorința sufletului meu.

2A pierit cel credincios din țară

și nu mai este niciun drept

printre oameni;

toți pândesc sânge

și fiecare aruncă plasa de vânătoare asupra fratelui său.

3Palmele sunt spre rău;

ca să facă bine, căpetenia cere,

judecătorul pentru răsplată,

cel mare își spune dorința sufletului

și astfel pervertesc.

4Cel mai bun dintre ei este ca un mărăcine,

cel mai drept, ca un gard de spini.

Ziua de străjerii tăi,

cea a vizitării tale, vine.

Acum va fi deruta lor.

5Nu te încrede în aproapele,

nu-ți pune încrederea în prieten

și ai grijă să-ți ții gura închisă față de cea care stă la pieptul tău.

6Căci fiul își insultă tatăl,

fiica se ridică împotriva mamei și nora, împotriva soacrei.

Dușmanii omului sunt cei din casa lui.

7Dar eu privesc la Domnul,

îl aștept pe Dumnezeul mântuirii mele

și Dumnezeul meu mă ascultă.

IV. SPERANȚESiónul, insultat de dușmancă

8Nu te bucura, dușmanca mea,

căci, chiar dacă am căzut,

mă voi ridica,

chiar dacă locuiesc în întuneric,

Domnul este lumina mea!

9Voi suporta supărarea Domnului –

căci am păcătuit împotriva lui –

până când va judeca procesul meu

și-mi va face dreptate.

Mă va scoate la lumină

și voi vedea lui de dreptate.

10Va vedea dușmanca mea

și va fi acoperită de rușine,

ea care-mi spunea:

„Unde este Domnul Dumnezeul tău?”.

Ochii mei o vor vedea:

acum va fi călcată în picioare

ca noroiul de pe străzi.

Oracol despre restaurare

11În ziua când vor fi reclădite

zidurile tale,

se vor lărgi hotarele tale.

12În ziua aceea, vor veni până la tine din Asíria până în Egipt

și din Egipt până la Râu,

de la mare la mare

și de la munte la munte.

13Țara va fi devastată

din cauza locuitorilor ei,

din cauza roadelor faptelor lor.

Rugăciune pentru deruta neamurilor

14Păstorește-ți cu toiagul tău poporul,

turma moștenirii tale,

care locuiește singuratică

în pădurea din mijlocul Carmélului!

Să pască în Basán și în Galaád

ca în zilele de odinioară!

15Ca în zilele ieșirii tale

din țara Egiptului,

fă-ne să vedem fapte minunate!

16Vor vedea neamurile

și se vor rușina de toată vitejia lor;

vor pune mâna la gură

și vor asurzi urechile lor.

17Vor linge praful ca șarpele,

ca târâtoarele pământului

vor tremura în locurile lor de refugiu;

se vor înspăimânta în fața Domnului Dumnezeului nostru

și se vor teme de tine.

Invocarea iertării divine

18Care Dumnezeu este ca tine,

care suporți nelegiuirea

și treci peste răzvrătirea

restului moștenirii tale?

Nu-și ține pe veci mânia,

pentru că iubește îndurarea.

19Se va întoarce și se va îndura de noi,

va șterge nelegiuirile noastre.

Vei arunca în adâncurile mării

toate păcatele lor.

20Vei arăta fidelitate față de Iacób

și bunătate față de Abrahám,

așa cum le-ai jurat părinților noștri în zilele de demult.