2 Macabei 12 - Versiunea Biblia Romano-Catolic? 2020（VBRC2020）

Expedițiile de la Iópe și Iámnia

1După ce s-au făcut aceste înțelegeri, Lýsias s-a dus la rege, iar iudeii și-au reluat munca la câmp.

2Însă dintre strategii locului – Timotéi și Apolóniu, lui Ghenáios, la fel ca și Ieroním și Demofón și, pe lângă ei, Nicanór, căpetenia ciprioților – nu-i lăsau să se bucure nici de liniște, nici de odihnă.

3Cei din Iópe au săvârșit o nelegiuire mare: i-au chemat pe iudeii care locuiau cu ei în oraș să urce împreună cu femeile și copiii în niște bărci pregătite de ei ca și cum nu ar fi fost nicio dușmănie între ei.

4Pe baza unui decret votat de lumea din oraș, au acceptat propunerea lor pentru a arăta că doreau pacea fără suspiciune. Când au ajuns în larg, i-au scufundat nu mai puțin de două sute.

5Iúda, când a aflat de cruzimea săvârșită față de cei de un neam cu el, le-a poruncit bărbaților care erau cu el,

6s-a rugat lui Dumnezeu, judecătorul cel drept, a pornit împotriva ucigașilor fraților săi și, în timpul nopții, a dat foc portului și a ars corăbiile; iar pe cei care fugiseră acolo i-a străpuns.

7Cum locul era închis, a plecat de a se întoarce din nou și de a distruge din temelii toată cetatea celor din Iópe.

8Când a aflat că și cei din Iámnia plănuiau să facă la fel cu iudeii care locuiau cu ei,

9s-a năpustit asupra lor noaptea, a dat foc portului și flotei, astfel încât strălucirea flăcărilor se vedea până la Ierusalím, la două sute patruzeci de stádii

.

10Când s-au îndepărtat la nouă stádii

de acolo, deoarece se îndreptau spre Timotéi, i-au atacat niște arabi, nu mai puțin de cinci mii de pedestrași și cinci sute de călăreți.

11Întrucât s-a încins o luptă aprigă și oamenii lui Iúda aveau succes datorită ajutorului lui Dumnezeu, nomazii, înfrânți, l-au rugat pe Iúda să le dea mâna dreaptă, promițându-i că îi vor da animale și că îl vor ajuta și altădată.

12Iúda, considerând că-i pot fi cu adevărat de ajutor în multe, a acceptat să încheie pace cu ei; după ce și-au dat mâna dreaptă, s-au întors la corturile lor.

Expediția din Galaád

13A mai atacat o altă cetate, care era întărită cu valuri de pământ și înconjurată cu ziduri, locuită de tot felul de neamuri, al cărei nume era Caspín.

14Cei dinăuntru, încrezându-se în tăria zidurilor și în mulțimea proviziilor, se purtau grosolan cu cei ai lui Iúda, jignindu-i, rostind blasfemii și vorbind ce nu este permis.

15Dar cei ai lui Iúda, invocându-l pe Stăpânul cel Mare al lumii care, fără berbece și fără mașini de război, dărâmase Ierihónul pe timpul lui Iósue, s-au năpustit ca niște fiare asupra zidurilor.

16După ce au pus stăpânire pe cetate cu voia lui Dumnezeu, au făcut un măcel de nedescris, așa încât lacul vecin, care avea o lățime de două stádii, părea că este plin cu sângele vărsat.

Lupta de la Carnión

17Îndepărtându-se de acolo șapte sute cincizeci de stádii

, au ajuns la Hárax, la iudeii numiți tubieni.

18Pe Timotéi nu l-au prins în locurile acelea, pentru că plecase din ținut fără să facă nimic. Dar lăsase o garnizoană foarte puternică în locul acela.

19Dositéos și Sosípatros, care erau dintre căpeteniile Macabéului, s-au dus și i-au ucis pe cei pe care Timotéi îi lăsase în fortăreață, mai mult de zece mii de oameni.

20[Iúda] Macabéul a împărțit armata în cohorte, i-a pus în fruntea lor și a pornit împotriva lui Timotéi, care avea cu el o sută douăzeci de mii de pedestrași și două mii cinci sute de călăreți.

21Când Timotéi a aflat de apropierea lui Iúda, a trimis femeile, copiii și celelalte bunuri în numită Carnión – locul era de neînvins și se ajungea greu la el din cauza îngustimii din tot ținutul.

22Cohorta lui Iúda a apărut cea dintâi, iar dușmanii au fost cuprinși de groaza și de spaima cauzată de apariția Celui care le vede pe toate. Au luat-o la fugă fiecare în altă parte, astfel încât s-au rănit unii pe alții, străpungându-se cu ascuțișul săbiilor.

23Iúda i-a urmărit cu îndârjire, trecându-i prin sabie pe nelegiuiți și a nimicit cam treizeci de mii de oameni.

24Timotéi însuși, căzând în mâinile celor ai lui Dositéos și Sosípatros, îi ruga cu multă șiretenie să-l lase să plece nevătămat pentru că el îi are în mâini pe părinții și frații multora peste care putea să vină o nenorocire.

25După ce i-a încredințat cu multe jurăminte că-i va trimite înapoi pe aceștia neatinși, i-au dat drumul pentru eliberarea fraților lor.

26Ieșind către Carnión și Atergatéion, a înjunghiat douăzeci și cinci de mii de oameni.

Întoarcerea la Efrón și Scitópolis

27După înfrângerea și uciderea acestora, s-a îndreptat cu armata și spre Efrón, o cetate întărită în care locuia Lýsias cu o mulțime de toate felurile și tineri puternici așezați în fața zidurilor: le apărau cu vitejie, iar înăuntru erau multe mașini de război și sulițe.

28Invocându-l pe Stăpânul care cu puterea lui înfrânge tăria dușmanilor, au pus mâna pe cetate și au doborât cam douăzeci și cinci de mii dintre cei dinăuntru.

29După ce au plecat de acolo, s-au avântat înspre Scitópolis, o cetate aflată la o distanță de șase sute de stádii de Ierusalím.

30Dar iudeii care locuiau acolo au dat mărturie că cei din Scitópolis s-au purtat cu bunăvoință față de ei, întâmpinându-i binevoitori în momentele de necaz.

31Le-au mulțumit și i-au îndemnat ca și pe mai departe să se arate binevoitori față de neamul.

De acolo au venit la Ierusalím cu puțin înainte de Sărbătoarea Săptămânilor.

Campania împotriva lui Górgias

32După numită „a Cincizecimii”, s-au năpustit împotriva lui Górgias, strategul Iduméii.

33[Acesta] a ieșit cu trei mii de pedestrași și cu patru sute de călăreți.

34S-a întâmplat că, atunci când s-au așezat în linie de luptă, au căzut câțiva dintre iudei.

35Un oarecare Dositéos, dintre cei ai lui Bachenór, un călăreț viteaz, l-a apucat pe Górgias și, ținându-l de hlamidă, îl trăgea cu putere, căci voia să-l prindă viu pe blestemat. Însă un călăreț trac a sărit asupra și i-a tăiat umărul; iar Górgias a fugit la Marisá.

36Cei ai lui Ésdris luptaseră îndelung și erau frânți. Atunci, Iúda l-a invocat pe Domnul să li se arate aliat și conducător în luptă.

37Pornind în limba strămoșească strigătul de război împreună cu imnuri, a năvălit pe neașteptate împotriva celor ai lui Górgias și le-a provocat derută.

Sacrificiul pentru morți

38Luându-și armate, Iúda s-a dus în cetatea Odolám. Întrucât venise ziua a șaptea, s-au purificat după obicei și au celebrat acolo sabátul.

39În ziua următoare, au venit oamenii lui Iúda la vremea când era nevoie de aceasta să adune trupurile celor căzuți ca să le așeze împreună cu rudele în mormintele părinților lor.

40Au găsit sub hainele fiecăruia dintre cei morți obiecte închinate idolilor din Iámnia pe care legea le interzice iudeilor. Atunci, tuturor le-a fost clar că ei au căzut din această cauză.

41Așadar, toți, binecuvântându-l pe Domnul, judecătorul cel drept care dezvăluie cele ascunse,

42au început să se roage, cerând ca păcatul săvârșit să fie șters de tot. Nobilul Iúda și-a îndemnat mulțimea să se păzească pentru a fi fără păcat, având în fața ochilor ce se întâmplase cu cei căzuți din cauza păcatului.

43După ce a adunat de la fiecare, a trimis cam două mii de drahme la Ierusalím pentru jertfa pentru păcat – o faptă prea frumoasă și nobilă – cu gândul la înviere.

44Dacă ei nu ar fi crezut că cei căzuți vor învia, ar fi fost inutil și prostesc să se roage pentru cei morți.

45Dar dacă el considera că pe cei care mor cu evlavie îi așteaptă o frumoasă răsplată, gândul lui era sfânt și pios. De aceea a adus jertfă de ispășire pentru cei morți, ca să fie dezlegați de păcate.