Apocalipsul 18 - Versiunea Biblia Romano-Catolic? 2020（VBRC2020）

Căderea Babilónului

1După acestea, am văzut un alt înger care cobora din cer și avea o mare putere, iar pământul a strălucit de gloria lui.

2El a strigat cu glas puternic, spunând:

„A căzut, a căzut Babilónul cel mare

și a devenit o locuință a diavolilor,

închisoare a oricărui duh necurat,

închisoare a oricărei păsări necurate,

închisoare a oricărei

bestii necurate și urâte.

3Pentru că din vinul furiei desfrânării sale

s-au îmbătat toate neamurile

și regii pământului s-au desfrânat cu ea,

iar negustorii pământului

s-au îmbogățit

prin puterea senzualității sale”.

4Apoi am auzit un alt glas din cer, spunând:

„Ieșiți din ea, voi, poporul meu,

ca să nu fiți părtași la păcatele ei

și să nu trebuiască să primiți

[o parte] din plăgile ei!

5Pentru că păcatele ei au ajuns până la cer,

iar Dumnezeu

și-a amintit de nelegiuirile ei.

6Răsplătiți-o cum v-a răsplătit ea

și dați-i de două ori dublu,

după faptele ei!

În potirul în care v-a turnat,

turnați-i dublu!

7Pe cât s-a glorificat pe sine

și s-a destrăbălat,

pe atât dați-i chin și jale.

Căci spune în inima sa:

«Stau ca o regină

și văduvă nu sunt

și jale nu voi mai vedea».

8Pentru aceasta, într-o singură zi, vor veni plăgile peste ea:

moarte, jale și foamete;

și va fi mistuită de foc,

pentru că puternic este Domnul Dumnezeu care a judecat-o”.

9Iar regii pământului care s-au desfrânat și s-au destrăbălat cu ea vor plânge și-și vor bate când vor vedea fumul arderii ei,

10vor sta deoparte de frică din cauza chinurilor ei și vor zice:

„Vai! Vai! Tu, cetatea cea mare,

Babilón, cetatea cea puternică!

Într-un singur ceas

a venit judecata ta”.

11Iar negustorii pământului vor plânge și vor jeli din cauza ei, pentru că nimeni nu le va mai cumpăra marfa,

12marfa de aur și de argint, de pietre prețioase și de mărgăritare; de in fin și de purpură, de țesături de roșu aprins; de lemn parfumat și de obiecte de fildeș; obiecte din lemn prețios, de bronz, de fier și de marmură;

13scorțișoară și mirodenii, tămâie, miresme și smirnă; vin și untdelemn; făină aleasă și cereale, vite și oi, cai și căruțe; sclavi și suflete de oameni.

14Roadele pe care le-a dorit sufletul tău

s-au îndepărtat de tine.

Orice lux și strălucire

a pierit de la tine

și niciodată nu se vor mai găsi.

15Negustorii acestor lucruri, care s-au îmbogățit de pe urma ei, stau departe de frică din cauza chinului ei, plâng și jelesc,

16spunând:

„Vai! Vai! Tu, cetatea cea mare

care te îmbrăcai în in fin,

în purpură și roșu aprins,

care te împodobeai cu aur,

cu pietre prețioase și mărgăritare,

17într-un singur ceas s-au pierdut toate aceste bogății!”.

Toți cârmacii și toți care navighează, marinarii și toți care lucrează pe mare stăteau departe

18și, văzând fumul arderii ei, strigau astfel: „Care era asemenea cetății celei mari?”.

19Își puneau praf pe cap și strigau plângând și jelind:

„Vai! Vai! Cetatea cea mare,

din abundența căreia

s-au îmbogățit

toți cei care au corăbii pe mare,

într-un singur ceas a fost devastată!

20Bucură-te, cerule, din cauza ei

și voi, sfinților, apostolilor și profeților,

pentru că Dumnezeu

v-a făcut dreptate judecând-o!”.

21Atunci, un înger puternic a ridicat o piatră cât de moară și a aruncat-o în mare, zicând:

„Cu aceeași violență va fi aruncat

Babilónul, cetatea cea mare,

și nu va mai fi găsit.

22Și glasul cântăreților din harpă

și al muzicanților,

al flautiștilor și trompetiștilor

nu se va mai auzi în tine niciodată.

Și niciun meșteșugar de nicio meserie

nu se va mai găsi în tine,

iar huruitul morii

nu se va mai auzi în tine.

23Lumina candelei

nu va mai licări în tine.

Glasul mirelui și al miresei

nu se va mai auzi niciodată în tine,

pentru că negustorii tăi

erau mai-marii pământului,

pentru că, prin farmecele tale,

au fost înșelate toate neamurile.

24Pentru că în tine

a fost găsit sângele profeților

și al sfinților

și al tuturor celor care

au fost înjunghiați

pe pământ”.