1Și am auzit un glas puternic din templu care le spunea celor șapte îngeri: „Mergeți și vărsați cele șapte cupe ale mâniei lui Dumnezeu pe pământ!”.
2Atunci a plecat primul și a vărsat cupa lui pe pământ și a apărut o rană dureroasă și periculoasă pe oamenii care aveau indiciul Fiarei și s-au prosternat înaintea chipului ei.
3Apoi, cel de-al doilea înger a vărsat cupa sa în mare și ea a devenit sânge ca al unui mort și orice suflare de viață a pierit: tot ce era în mare.
4Și al treilea și-a vărsat cupa în râuri și izvoarele de apă, iar acestea au devenit sânge.
5Atunci, l-am auzit pe îngerul apelor, spunând:
„Drept ești tu, cel care ești
și care erai, Cel Sfânt,
pentru că ai judecat toate.
6Căci ei au vărsat sângele sfinților
și al profeților,
iar tu le-ai dat să bea sânge:
au meritat-o”.
7Și am auzit altarul, spunând:
„Da, Doamne
Dumnezeule atotputernic,
adevărate
și drepte sunt judecățile tale!”.
8Al patrulea a vărsat cupa pe soare și i s-a dat să-i ardă pe oameni în foc,
9iar oamenii au fost arși de căldura mare. Dar au rostit blasfemii împotriva numelui lui Dumnezeu, care are putere asupra acestor plăgi, și nu s-au convertit ca să-i dea glorie.
10Al cincilea a vărsat cupa sa pe tronul Fiarei, iar împărăția ei a fost cuprinsă de întuneric, iar își mușcau buzele de durere.
11Și au rostit blasfemii împotriva Domnului cerului din cauza durerilor lor și din cauza rănilor lor, dar nu s-au convertit de la faptele lor.
12Apoi al șaselea și-a vărsat cupa asupra fluviului cel mare, Eufrátul, și apa lui a secat, ca să fie pregătită calea regilor de la răsăritul soarelui.
13Atunci am văzut din gura dragonului, din gura Fiarei și din gura pseudoprofetului trei duhuri necurate ca niște broaște.
14De fapt sunt duhurile diavolilor, făcătoare de semne, care merg să adune regii întregului pământ pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului celui atotputernic.
15„Iată, eu vin ca un hoț! Fericit cel care veghează și își păstrează hainele ca să nu umble gol și să i se vadă rușinea!”.
16Și i-a adunat în locul numit în evreiește Armaghedón.
17Și cel de-al șaptelea și-a vărsat cupa în aer și a venit un glas puternic din templu, de la tron, spunând: „S-a făcut”.
18Și au urmat fulgere, zgomote și tunete și s-a produs un cutremur mare, așa cum nu a mai fost de când este omul pe pământ; un așa mare cutremur nu a mai fost!
19Iar cetatea cea mare s-a rupt în trei părți, iar cetățile neamurilor s-au prăbușit. Și și-a adus aminte Dumnezeu de Babilónul cel mare, ca să-i dea potirul cu vinul mâniei sale aprinse.
20Atunci, orice insulă a fugit și munții nu au mai fost găsiți.
21Și a căzut din cer peste oameni o grindină mare, cât un talánt
. Dar oamenii au rostit blasfemii împotriva lui Dumnezeu din cauza plăgii grindinei, pentru că plaga aceasta a fost îngrozitoare.Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.