Psalmi 78 - Versiunea Biblia Romano-Catolic? 2020（VBRC2020）

PSALMUL 78 (77)Milostivirea lui Dumnezeu și infidelitatea omului

1Poem. Al lui Asáf.

Ia aminte, poporul meu, la legea mea;

pleacă-ți urechea la cuvintele gurii mele!

2Voi deschide gura mea în parabole,

voi descoperi enigmele din vechime;

3ceea ce am auzit și am cunoscut,

ceea ce ne-au povestit părinții noștri,

4nu le vom ține ascunse de fiii lor;

vom vesti generației viitoare

laudele Domnului, puterea

și faptele pe care el le-a făcut.

5A făcut să se ridice o mărturie

în Iacób și a pus o lege în Israél;

a poruncit părinților noștri

să facă cunoscute fiilor lor,

6pentru ca să le cunoască generația viitoare,

fiii care se vor naște.

Când se vor ridica,

ei vor povesti copiilor lor,

7pentru ca aceștia să-și pună

încrederea în Dumnezeu,

să nu uite lucrările lui Dumnezeu

și să păzească poruncile sale.

8Să nu fie ca părinții lor:

o generație neascultătoare și răzvrătită,

o generație care avea o inimă nestatornică

și al cărei duh

nu i-a fost fidel lui Dumnezeu.

9Fiii lui Efraím, cei ce întind arcul

și trimit săgeata,

au dat înapoi în ziua bătăliei.

10N-au păzit alianța lui Dumnezeu

și au refuzat să umble în legea lui.

11Ei au uitat de lucrările sale,

de minunile pe care le arătase lor.

12În fața părinților lor, a săvârșit minuni

în țara Egiptului, în câmpia Țoán.

13A despicat marea și i-a făcut să treacă

prin ea și a ridicat apele ca un dig.

14I-a călăuzit din nor în timpul zilei

și noaptea întreagă cu lumina focului.

15A despicat stânci în pustiu

și le-a dat să bea

ca din abisul cel mare.

16A făcut să iasă izvoare din stâncă

și apa să curgă în torente.

17Dar ei au continuat să păcătuiască

împotriva lui,

să se răzvrătească împotriva

Celui Preaînalt în pustiu.

18L-au ispitit pe Dumnezeu în inima lor,

cerându-i mâncare după sufletul lor.

19Au vorbit împotriva lui Dumnezeu

și au zis: „Oare va putea Dumnezeu

să ne întindă masă în pustiu?”.

20Iată, a lovit stânca și au țâșnit ape

și s-au revărsat șuvoaie.

„Dar oare pâine e în stare să ne dea

sau să procure carne poporului său?”.

21Atunci a auzit Domnul și s-a mâniat,

s-a aprins foc împotriva lui Iacób

și mânia lui s-a ridicat

asupra lui Israél,

22căci nu au fost fideli față de Dumnezeu

și nu s-au încrezut în mântuirea lui.

23Totuși, el a poruncit norilor de sus

și a deschis porțile cerului:

24a făcut să plouă asupra lor mana,

spre mâncare,

le-a dat lor pâine din ceruri.

25Omul a mâncat pâinea îngerilor;

le-a trimis hrană ca să se sature.

26A stârnit în văzduh vântul

de la răsărit și a dezlănțuit

cu puterea lui vântul de la miazăzi.

27A făcut să plouă peste ei carne

ca pulberea și păsări înaripate

cât nisipul mărilor,

28le-a făcut să cadă în mijlocul taberei

lor, de jur împrejurul corturilor lor.

29Ei au mâncat și s-au săturat bine,

el le-a adus ceea ce au poftit.

30Încă nu-și potoliseră pofta

și mâncarea era încă în gura lor,

31când mânia lui Dumnezeu s-a ridicat

împotriva lor

și i-a ucis pe cei mai puternici

dintre ei și i-a doborât pe cei aleși

ai lui Israél.

32Cu toate acestea, au păcătuit iarăși,

n-au crezut în faptele lui minunate.

33De aceea, a spulberat într-o suflare

zilele lor și anii lor degrabă.

34Când Dumnezeu lovea de moarte,

ei îl căutau,

se întorceau și se îndreptau spre el.

35Își aduceau aminte că Dumnezeu

este stânca lor

și că Dumnezeu, Cel Preaînalt,

este răscumpărătorul lor.

36Dar îl înșelau cu gura și-l mințeau cu limba.

37Inima lor nu era sinceră față de el

și nu erau fideli față de alianța sa.

38Dar el, fiind îndurător,

le ierta vinovăția și nu-i distrugea,

de multe ori și-a potolit mânia

și nu a dat drumul furiei sale

în întregime.

39Își amintea că ei sunt oameni,

o suflare ce trece și nu se mai întoarce.

40De câte ori s-au răzvrătit ei în deșert

și l-au supărat în pământ pustiu!

41S-au întors și iarăși l-au ispitit

pe Dumnezeu și pe Cel Sfânt

al lui Israél l-au supărat.

42Nu-și mai aminteau de brațul lui,

de ziua când i-a răscumpărat

[din mâna] asupritorului;

43de semnele pe care el le făcuse

în Egipt și de minunile lui

din câmpia Țoán:

44a prefăcut în sânge râurile

și pâraiele lor, încât să nu mai bea;

45a trimis la ei roiuri de muște care

îi devorau și broaște care-i ruinau;

46a dat roadele omizilor

și rodul muncii lor, lăcustelor;

47a nimicit cu grindină viile lor

și cu îngheț, smochinii lor;

48a dat pradă grindinei animalele lor

și turmele lor, trăsnetelor.

49A dezlănțuit asupra lor focul mâniei sale, furia, indignarea și strâmtorarea,

trimițând îngeri nimicitori.

50A dat drumul mâniei sale,

n-a cruțat de moarte sufletele lor,

ci i-a dat pradă ciumei.

51A lovit pe toți întâii-născuți în Egipt,

primiția tăriei lor

în corturile lui Ham.

52A scos poporul său ca pe niște oi

și i-a călăuzit ca pe o turmă prin pustiu.

53I-a dus în siguranță

și ei nu s-au temut, iar pe dușmanii

lor i-a acoperit marea.

54I-a făcut să ajungă

în hotarul său cel sfânt,

la muntele pe care l-a câștigat

cu dreapta lui.

55A alungat dinaintea lor neamuri,

le-a împărțit cu funia moștenirea;

a pus să locuiască în corturile lor

triburile lui Israél.

56Dar ei îl ispiteau și se răzvrăteau

împotriva Dumnezeului celui

Preaînalt și n-au păzit mărturiile;

57s-au îndepărtat de el și l-au trădat

ca și părinții lor,

s-au întors,

ca un arc.

58L-au indignat prin înălțimilor,

cu idolii lor i-au gelozia.

59A auzit Dumnezeu și s-a înfuriat

și l-a respins cu asprime pe Israél.

60A părăsit lăcașul său din Șílo,

cortul în care locuia printre oameni.

61A lăsat puterea lui în robie și măreția lui

în mâinile asupritorului.

62A dat poporul său pradă sabiei

și s-a înfuriat pe moștenirea lui.

63Pe tinerii lui i-a devorat focul,

iar fecioarele lui nu au avut

cântare de nuntă.

64Preoții lui au căzut sub sabie,

iar văduvele lui n-au cântat de jale.

65Apoi, Domnul s-a trezit ca din somn,

ca un viteaz amețit de vin.

66Și i-a lovit pe asupritorii săi din urmă,

dându-le ocară veșnică.

67A respins cortul lui Iosíf

și nu a ales tribul lui Efraím,

68ci a ales tribul lui Iúda,

muntele Sión, pe care îl iubește.

69Și-a zidit sanctuarul său ca înălțimile,

ca pământul pe care l-a întemeiat pe veci.

70L-a ales pe Davíd, slujitorul său,

și l-a luat de la turmele de oi.

71L-a luat din urma oilor ce alăptau,

ca să păstorească pe Iacób, poporul

său, și pe Israél, moștenirea sa;

72și i-a păstorit cu o inimă fără prihană

și i-a călăuzit cu mâini pricepute.