Baruh INTRODUCERE - Versiunea Biblia Romano-Catolic? 2020（VBRC2020）

INTRODUCERETitlul și autorul. Cartea lui Barùh face parte din scrierile atribuite lui Ieremía. Autorul este identificat cu secretarul fidel al lui Ieremía, cu atât mai mult cu cât genealogia din Bar 1,1 corespunde, în parte, cu cea dată în Ier 36,32. Tradiția nu a avut dubii cu privire la autorul acestei cărți. Activitatea secretarului lui Ieremía se găsește descrisă în Ier 32,12-16; 36; 43,3; 45. Totuși, ultima informație biografică despre Barùh atestă că el se afla printre cei duși în Egipt împreună cu Ieremía (Ier 43,3). De aici, s-ar deduce că și-a terminat zilele în Egipt asemenea maestrului său. Însă titlul din cartea care-i poartă numele îl prezintă pe Barùh ca fiind în Babilòn printre deportați (Bar 1,3). Nu se cunoaște când, cum și de ce Barùh a ajuns în Babilòn. Unele informații legendare din tradiția rabinică spun că Barùh ar fi fost învățătorul lui Èsdra în Babilòn.Cartea a ajuns la noi în limba greacă. Există o opinie aproape unanimă că introducerea și prima parte a cărții (Bar 1,1–3,8) ar fi avut un original în limba ebraică, dar nu există nicio mărturie în acest sens. Printre manuscrisele de la Qumran apare un singur fragment din Barùhîn limba greacă. Limba este koiné.Conținutul.Cartea începe cu un fragment narativ care oferă ambientul istoric al scrierii (Bar 1,1-14). Prima parte (Bar 1,15–3,8) conține o lungă mărturie publică, gen literar întâlnit des în literatura vetero-testamentară (cf. 1Rg 8,26-53; Is 63,11–64,11; Ier 3,22-25; 10,19-25; 14,19-22; Dan 3,26-45; 9,4-19; Ps 44; 74; 80; 83; 125). Partea a doua (Bar 3,9–4,4) are caracter sapiențial și este redactată în versuri; poate fi considerată o dezvoltare a temei sapiențiale: „începutul înțelepciunii este teama de Domnul” (cf. Iob 28; Prov 8; Sir 10,1-20). Partea a treia (Bar 4,5-37) este o amplă viziune profetică asupra timpului întoarcerii din exil în țară. Dominant este motivul mângâierii, ca în Is 40–55; Ier 31. Încheierea (Bar 5,1-9) rămâne în sfera profeției, iar Ierusalímul este văzut în situația nouă de centru al credinței iahviste.Cap. 6 din Barùh nu are nimic de-a face cu scrierea atribuită secretarului lui Ieremía. Poziția sa în canon nu este fixă în tradiția textuală. În cea mai mare parte a manuscriselor grecești, Scrisoarea lui Ieremía urmează imediat după Lamentațiùni. În alte manuscrise grecești și în VL, constituie cap. 6 din Cartea lui Barùh. Asemănarea puternică cu doctrina lui Ieremíareferitoare la polemica antiidolatrică (Ier 10) și forma literară epistolară modelată pe Ier 29,1 au făcut ca aceasta să-i fie atribuită profetului Ieremía. În timpurile mai recente, critica a găsit o serie de motivații cu caracter intern pentru a nega paternitatea lui Ieremía asupra scrierii: contrastul dintre Scrisoare (Bar 6,2) și Ier 25,12; 29,10 cu privire la anii exilului; dependența de Deutero-Isaía și, mai ales, de Ier 10,1-16, considerată o interpolare posterioară; stilul antologic în dezvoltarea temei, frecvent în literatura post-exilică. Cât privește destinatarii, și după decretul lui Círus din 539 î.C. mulți evrei au rămas în diaspora orientală, menținându-se credincioși religiei părinților. Pentru a menține reală această fidelitate, este posibil ca această scrisoare să le fi fost adresată lor.Structură. Cartea lui Barùh poate fi împărțită astfel:I. INTRODUCERE (1,1-14)

II. RUGĂCIUNEA CELOR EXILAȚI (1,15–3,8)

III. ÎNȚELEPCIUNEA LUI ISRAÈL (3,9–5,9)

IV. SCRISOAREA LUI Ieremía (6,1-72)