Faptele apostolilor 9 - Versiunea Biblia Romano-Catolic? 2020（VBRC2020）

Convertirea lui Saul(Fap 22,3-21; 26,4-23)

1Dar Saul, tot plănuind amenințare și crimă împotriva discipolilor Domnului, a mers la marele preot

2și a cerut de la el scrisori către sinagogile din Damásc ca să-i aducă legați la Ierusalím pe cei pe care i-ar fi găsit în această credință, fie bărbați, fie femei.

3Și, în timpul călătoriei, pe când se apropia de Damásc, dintr-odată l-a învăluit o lumină din cer.

4Căzut la pământ, a auzit un glas care-i spunea: „Saul, Saul! De ce mă persecuți?”.

5El a răspuns: „Cine ești, Doamne?”. El i-a zis: „Eu sunt Isus pe care tu îl persecuți.

6Dar ridică-te, intră în cetate și ți se va spune ce trebuie să faci!”.

7Iar oamenii care îl însoțeau au rămas înmărmuriți, pentru că auzeau glasul, dar nu vedeau pe nimeni.

8Atunci Saul s-a ridicat de la pământ, și, deschizându-și ochii, nu vedea nimic. L-au luat de mână și l-au dus în Damásc.

9Și timp de trei zile a rămas fără vedere, nu a mâncat și nu a băut nimic.

10Se afla la Damásc un discipol cu numele Ananía. Domnul i-a spus acestuia într-o viziune: „Ananía!”. El a răspuns: „Iată-mă, Doamne!”.

11Iar Domnul i-a zis: „Ridică-te și du-te pe strada numită Dreaptă

și caută-l în casa lui Iúda pe unul cu numele de Saul din Tars! Căci iată-l că se roagă

12și a văzut într-o viziune un om cu numele Ananía intrând și punând mâinile peste el ca să-și recapete vederea!”.

13Atunci Ananía a răspuns: „Doamne, am auzit de la mulți despre omul acesta cât rău le-a făcut sfinților tăi în Ierusalím.

14Și aici are împuternicire de la arhierei ca să-i lege pe toți cei care sunt chemați cu numele tău”.

15Domnul i-a spus: „Mergi, pentru că acesta este un vas pe care mi l-am ales ca să poarte numele meu înaintea neamurilor și înaintea regilor și a fiilor lui Israél!

16Eu îi voi arăta cât trebuie să sufere el pentru numele meu”.

17Atunci Ananía a plecat și a intrat în casă și, punându-și mâinile peste el, a zis: „Frate Saul, Domnul Isus, care ți-a apărut pe drumul pe care veneai, m-a trimis ca să-ți recapeți vederea și să te umpli de Duhul Sfânt”.

18Îndată au căzut de pe ochii lui un fel de solzi, și-a recăpătat vederea și, ridicându-se, a fost botezat.

19Apoi a mâncat și a prins puteri.

Predica lui Saul la Damásc

[Saul] a rămas câteva zile la Damásc împreună cu discipolii.

20Și îndată a început să predice în sinagogi despre Isus, că el este Fiul lui Dumnezeu.

21Toți cei care îl auzeau se mirau și spuneau: „Oare nu este acesta cel care voia să-i distrugă la Ierusalím pe cei care invocă numele acesta? Și n-a venit el aici ca să-i ducă pe aceștia legați la arhierei?”.

22Dar Saul se întărea din ce în ce mai mult și-i punea în încurcătură pe iudeii din Damásc, dovedind că acest este Cristos.

23După ce au trecut mai multe zile, iudeii s-au sfătuit împreună ca să-l ucidă.

24Dar planul lor i-a fost făcut cunoscut lui Saul. Porțile erau păzite zi și noapte, ca să-l ucidă.

25Însă discipolii, luându-l într-o noapte, l-au coborât de pe zid, lăsându-l jos într-un coș.

Saul la Ierusalím

26Când a ajuns la Ierusalím, a încercat să se alăture discipolilor, dar toți se temeau de el, necrezând că este și el discipol.

27Atunci Barnàba l-a luat și l-a dus la apostoli și le-a povestit cum l-a văzut pe drum pe Domnul, care i-a vorbit, și cum a predicat cu îndrăzneală la Damásc în numele lui Isus.

28Iar el umbla în Ierusalím împreună cu ei, predicând cu îndrăzneală în numele Domnului.

29Vorbea și discuta aprins și cu eleniștii, dar aceștia căutau să-l ucidă.

30Când au aflat frații, l-au dus la Cezaréea și l-au trimis la Tàrs.

31Așadar, Biserica se bucura de pace în toată Iudéea, Galiléea și Samaría; se consolida și umbla în frica de Domnul și creștea în număr prin mângâierea Duhului Sfânt.

IV. ÎNCEPUTUL MISIUNII PRINTRE PĂGÂNIPetru îl vindecă pe Enéas

32Trecând pe la toate, Petru a coborât și la sfinții care locuiesc în Lída.

33Acolo a găsit un om cu numele de Enéas, care zăcea la pat de opt ani, fiind paralizat.

34Petru i-a zis: „Enéas, Isus Cristos te vindecă. Ridică-te și strânge-ți singur patul!”. Și îndată s-a ridicat.

35Și toți cei care locuiau în Lída și Saron l-au văzut și s-au întors la Domnul.

Petru o învie pe Tabíta

36Era la Iópe o credincioasă cu numele de Tabíta, care, tradus, înseamnă „Gazelă”. Aceasta era plină de fapte bune și de pomenile pe care le făcea.

37Tocmai în acele zile, ea s-a îmbolnăvit și a murit. După ce au spălat-o, au pus-o în camera de sus.

38Întrucât Lída era aproape de Iópe, discipolii au auzit că Petru se găsea acolo și au trimis doi bărbați la el ca să-l cheme: „Vino fără întârziere până la noi!”.

39Petru, ridicându-se, a plecat cu ei. Când a ajuns, l-au dus în camera de sus și toate văduvele s-au adunat în jurul lui, plângând și arătându-i tunicile și hainele pe care le făcea Tabíta pe când era cu ele.

40Petru, după ce i-a trimis pe toți afară, a îngenuncheat, s-a rugat și, întorcându-se spre trup, a spus: „Tabíta, ridică-te!”. Ea a deschis ochii și, văzându-l pe Petru, s-a așezat,

41iar el, dându-i mâna, a ridicat-o. Chemându-i pe sfinți și pe văduve, le-a prezentat-o vie.

42Faptul a devenit cunoscut în toată Iópe și mulți au crezut în Domnul.

43[Petru] a rămas mai multe zile în Iópe, la un oarecare Símon tăbăcarul.