1„Fraților iudei care sunt în Egipt, salutare! Frații iudei care sunt în Ierusalím și în ținutul Iudeii, pace și bunăstare!
2Domnul să vă facă bine și să-și amintească de alianța sa cu Abrahám, cu Isáac și cu Iacób, slujitorii săi credincioși!
3Să vă dea tuturor o inimă ca să vă temeți de el și să împliniți voința lui cu inimă mare și cu suflet binevoitor!
4Să vă deschidă inimile spre legea și prescrierile lui și să vă dăruiască pace!
5Să vă asculte cererile, să se împace cu voi și să nu vă părăsească în clipa cea rea!
6Și acum noi ne rugăm pentru voi aici.
7În timpul domniei lui Demétrios, în anul o sută șaizeci și nouă, noi, iudeii, v-am scris: «În strâmtorarea și în tulburarea care au venit peste noi în anii aceștia de când Iáson și cei care erau cu el s-au îndepărtat de țara sfântă și de domnie,
8au dat foc porții și au vărsat sânge nevinovat. Noi ne-am rugat Domnului și am fost ascultați; am adus jertfe și făină aleasă, am aprins candelele și am așezat pâinile punerii înainte.
9Să celebrați zilele Corturilor
în luna Caseléu»”. în anul o sută optzeci și opt.A doua scrisoare (164 î.C.)10„Cei din Ierusalím, cei din Iudéea, adunarea bătrânilor și Iúda, lui Aristobúl, învățătorul regelui Ptoleméu, din neamul preoților unși, și iudeilor din Egipt, salutare și sănătate!
11Salvați de Dumnezeu din pericole mari, îi aducem mare mulțumire că ne-a stat alături împotriva regelui.
12El însuși i-a alungat pe cei care s-au ridicat împotriva cetății sfinte.
13Căci, ajungând în Pérsia conducătorul lor și cei care erau cu el cu o armată care părea de neînvins, au fost măcelăriți în templul Nanáia datorită înșelătoriei utilizate de preoții Nanáia.
14[Zicând] Antióh că vrea să se căsătorească cu, Antióh, împreună cu prietenii lui, s-a dus în locul acela ca să ia multe bogății ca zestre.
15Preoții Nanáia le-au scos în fața lui., însoțit de puțini, a intrat în incinta templului. Când a intrat Antióh, au închis templul,
16au deschis ușa ascunsă din tavan, au aruncat pietre asupra căpeteniei și, făcându-i bucăți și tăindu-le capetele, le-au aruncat celor de afară.
17Pentru acestea, binecuvântat să fie Dumnezeul nostru, care i-a dat pe cei necredincioși!
18Întrucât avem de gând ca, în luna Casléu, în a douăzeci și cincea, să celebrăm purificarea templului, am crezut necesar să vă înștiințăm ca și voi să celebrați Corturilor și a focului când Nehemía, după ce a reconstruit templul și altarul, a adus jertfe.
19Când părinții noștri au fost duși în Pérsia, atunci preoți credincioși au luat din focul de pe altar, l-au ascuns cu grijă în interiorul unei fântâni secate și l-au pus în siguranță, în așa fel încât nimeni să nu știe.
20Trecând mulți ani, când a decis Dumnezeu, Nehemía a fost trimis de către regele Pérsiei. Atunci, el i-a trimis după foc pe descendenții preoților care-l ascunseseră. Când aceștia i-au adus la cunoștință că nu au găsit foc, ci numai apă densă, le-a poruncit să o scoată și să o aducă.
21După ce s-au pregătit cele pentru jertfe, Nehemía le-a poruncit preoților să ude cu apa lemnele și cele așezate peste ele.
22După ce au făcut aceasta, după ce a trecut ceva timp, a ieșit soarele, care mai întâi era în nori, și s-a ridicat un foc mare care i-a mirat pe toți.
23Preoții, și alături de ei toți, făceau rugăciunea în timp ce jertfa se mistuia: Ionatán începea și ceilalți răspundeau împreună cu Nehemía.
24Rugăciunea era astfel: «Doamne, Doamne Dumnezeule creator a toate, cel înfricoșător, puternic, drept și milostiv, singurul rege și singurul bun,
25unicul generos, singurul drept, atotputernic și veșnic, cel care îl eliberezi pe Israél de orice rău și cel care i-a făcut pe părinții noștri aleși și sfinți!
26Primește jertfa pentru întregul tău popor Israél, ocrotește partea ta și sfințește-o!
27Adună-i pe cei împrăștiați dintre noi, eliberează-i pe cei care sunt sclavi între neamuri, privește spre cei care sunt disprețuiți și batjocoriți ca să știe neamurile că tu ești Dumnezeul nostru!
28Chinuie-i pe cei care ne oprimă și ne batjocoresc cu trufie!
29Sădește-l pe poporul tău în locul tău cel sfânt, după cum a zis Moise!».
30Iar preoții cântau imnuri.
31După ce jertfa a fost mistuită, Nehemía a poruncit să ude cu apa rămasă pietrele cele mari.
32După ce s-a făcut aceasta, s-a ridicat o flacără, dar a fost înghițită de lumina care strălucea în fața ei de pe altar.
33Când au fost cunoscute faptele și i s-a adus la cunoștință regelui perșilor că în locul unde preoții deportați ascunseseră focul a apărut apă, cu care Nehemía și cei din jurul lui au purificat cele ale jertfei,
34regele a împrejmuit și l-a declarat sacru, după ce a cercetat faptele.
35Regele primea multe daruri și dădea celor cărora binevoia.
36Cei care erau în jurul lui Nehemía au numit acel „Neftár”, care se traduce „pur”, însă este numit de mulți „Neftái”.
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.
