Proverbe 30 - Versiunea Biblia Romano-Catolic? 2020（VBRC2020）

VI. CUVINTELE LUI AGÚR

1Cuvintele lui Agúr, fiul lui Iaché din Mássa. Oracolul bărbat către Itiél, către Itiél și Ucál.

2Într-adevăr,

eu sunt cel mai prost dintre oameni

și nu am priceperea unui om.

3Nu am învățat înțelepciunea

și nu cunosc știința celor sfinte.

4Cine a urcat la ceruri și cine a coborât?

Cine a adunat vântul în palmele sale

și cine a strâns apele în mantia lui?

Cine a hotărât toate marginile pământului?

Care este numele lui

și care este numele fiului său?

Tu o știi?

5Orice cuvânt al lui Dumnezeu este încercat; el este scut pentru cei care-și caută refugiu în el.

6Nu adăuga nimic la cuvintele lui,

ca să nu te mustre

și să nu fii mincinos!

7Două lucruri cer de la tine,

nu mi le refuza înainte să mor!

8Îndepărtează de la mine

deșertăciunea și cuvântul mincinos,

nu-mi da sărăcire sau îmbogățire,

dă-mi bucata de pâine hotărâtă

pentru mine!

9Ca nu cumva să mă satur, să reneg

și să spun: „Cine este Domnul?”,

sau să sărăcesc și să fur și să iau

numele Dumnezeului meu.

10Nu-l calomnia pe slujitor înaintea

stăpânului său,

ca să nu te blesteme și tu să fii vinovat!

11O generație își blestemă tatăl

și nu-și binecuvântează mama.

12O generație este pură în ochii ei,

dar nu este spălată de mizeria ei.

13O, generație: cât de trufași sunt ochii ei și cât de mult își înalță pleoapele!

14O generație care are dinții ca săbiile

și măselele precum cuțitele,

ca să-i devoreze pe cei umili din țară

și pe cei nevoiași dintre oameni.

VII. PROVERBE NUMERICE

15Lipitoarea are două fiice: „Dă, dă!”,

acestea trei nu se satură

și patru nu spun: „E de ajuns!”:

16locuința morților, sânul steril,

pământul care nu se satură de apă

și focul care nu zice: „E de ajuns!”.

17Ochiul care-și bate joc de tatăl

și disprețuiește ascultarea față de mamă

va fi scobit de corbii din torent

și va fi mâncat de puii de vultur.

18Acestea trei sunt prea minunate pentru mine,

ba chiar patru pe care nu le cunosc:

19calea vulturului pe cer,

calea șarpelui pe stâncă,

calea corabiei în inima mării

și drumul omului la tânără!

20Tot așa și calea femeii adultere;

ea mănâncă, se șterge la gură și zice:

„Nu am înfăptuit nicio nelegiuire”.

21Sub trei lucruri se clatină pământul

și patru nu poate să suporte:

22sclavul care ajunge să domnească

și nebunul care se satură de pâine,

23femeia urâtă care se căsătorește

și slujitoarea care o moștenește

pe stâpâna ei.

24Acestea patru sunt cele mai mici pe pământ,

dar sunt mai înțelepte decât înțelepții:

25furnicile, un popor fără putere,

dar care-și pregătesc vara hrana;

26șafanii, popor fără forță,

dar care-și pun casa pe stâncă;

27lăcustele, care nu au rege,

dar ies toate în ordine;

28șopârlele, pe care le poți prinde cu mâinile,

dar care sunt în palatele regilor.

29Acestea trei au un pas măreț

și patru, un mers maiestuos:

30leul, cel viteaz dintre animale,

care nu dă înapoi din fața nimănui;

31animalul cu coapsele,

țapul și regele armatei sale.

32Dacă ai fost nebun și te-ai înălțat,

dacă ai avut planuri, mâna la gură!

33Căci bătutul laptelui face să iasă untul,

lovitul nasului face să iasă sângele,

iar provocarea mâniei face să iasă cearta.