Romani 1 - Versiunea Biblia Romano-Catolic? 2020（VBRC2020）

I. PROLOGDestinatarii

1Paul, slujitor al lui Cristos Isus, chemat apostol, ales evanghelia lui Dumnezeu,

2pe care o promisese de mai înainte prin profeții săi în Sfintele Scripturi,

3despre Fiul său născut după trup din descendența lui Davíd,

4rânduit Fiu al lui Dumnezeu cu putere, după Duhul sfințeniei, prin învierea din morți, Isus Cristos Domnul nostru,

5prin care am primit har și apostolică de a duce la ascultarea credinței pentru numele său toate neamurile,

6între care sunteți și voi, chemați ai lui Isus Cristos:

7tuturor celor care sunt în Roma, celor iubiți de Dumnezeu, chemați sfinți, har vouă și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Cristos.

Rugăciunea de mulțumire

8Înainte, îi mulțumesc Dumnezeului meu prin Isus Cristos pentru voi toți, întrucât credința voastră este vestită în toată lumea.

9Martor îmi este Dumnezeu, căruia îi aduc cult în duhul meu, prin evanghelia Fiului său, că îmi aduc aminte fără încetare de voi

10oriunde în rugăciunile mele ca, prin voința lui Dumnezeu, să am vreodată ocazia potrivită de a veni la voi,

11căci doresc mult să vă văd pentru a vă împărtăși vreun dar spiritual ca să fiți întăriți,

12sau mai bine pentru a fi mângâiat alături de voi prin credința comună: a voastră și a mea.

13Fraților, nu vreau să vă fie necunoscut că de multe ori am dorit să vin la voi, ca să culeg și printre voi vreun rod ca și la celelalte neamuri, dar am fost împiedicat până astăzi.

14Le sunt dator și grecilor, și barbarilor, și celor înțelepți, și celor neștiutori,

15astfel încât, în ceea ce mă privește, sunt dornic de a vă vesti evanghelia și vouă, celor din Roma.

II. PARTEA DOGMATICĂTema principală a scrisorii: evanghelia mântuirii

16De fapt, eu nu mă rușinez de evanghelie, căci ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea oricărui care crede, mai întâi a iudeului și a grecului.

17Căci dreptatea lui Dumnezeu este revelată în ea din credință spre credință, după cum este scris: „Cel drept va trăi din credință”.

DE LA PĂCAT LA MÂNTUIRE, PRIN CREDINȚĂToți oamenii sunt păcătoși

18Într-adevăr, mânia lui Dumnezeu se revelează din cer asupra oricărei nelegiuiri și nedreptăți a oamenilor care înăbușă adevărul prin nelegiuire;

19pentru că ceea ce poate fi cunoscut despre Dumnezeu este vădit în ei, întrucât Dumnezeu li s-a făcut cunoscut.

20De fapt, sa invizibilă sau puterea sa veșnică și dumnezeirea lui pot fi cunoscute cu mintea de la creația lumii în făpturile lui, așa încât ei nu se pot scuza.

21Căci, deși l-au cunoscut pe Dumnezeu, ei nu l-au glorificat ca Dumnezeu și nu i-au adus mulțumire, ci au rătăcit în cugetări inutile, iar inima lor nechibzuită s-a întunecat.

22Pretinzându-se înțelepți, au înnebunit

23și au înlocuit gloria Dumnezeului nepieritor cu asemănarea chipului omului pieritor, al păsărilor, al patrupedelor și al reptilelor.

24De aceea i-a lăsat Dumnezeu necurăției, în voia poftelor inimii lor, așa încât își necinstesc singuri trupurile.

25Aceștia au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună: au cinstit și au adus cult creaturii în locul Creatorului, care este binecuvântat în veci. Amin!

Păcatul în lumea păgână

26De aceea i-a lăsat Dumnezeu patimilor rușinoase: astfel, femeile lor au schimbat raporturile firești cu cele împotriva naturii.

27La fel și bărbații, abandonând raportul firesc cu femeia, s-au aprins de patimă unii pentru alții; săvârșind nerușinarea bărbați cu bărbați, și-au primit ei înșiși cuvenita răsplată pentru perversiunile lor.

28Și, deoarece ei nu au considerat important să ajungă la Dumnezeu prin cunoaștere, Dumnezeu i-a lăsat unei minți necugetate, ca să facă cele nepermise.

29Astfel, s-au umplut de orice nelegiuire, răutate, lăcomie, viciu, plini de invidie, crimă, ceartă, viclenie, înșelătorie; ei sunt bârfitori,

30defăimători, dușmani ai lui Dumnezeu, jignitori, îngâmfați, lăudăroși, iscusiți la rele, neascultători de părinți,

31fără de minte, fără cuvânt, fără inimă, fără milă.

32Aceștia, deși cunosc cele drepte ale lui Dumnezeu – că cei care practică astfel de lucruri sunt vrednici de moarte –, ei nu numai că le săvârșesc, ci îi și aprobă pe cei care le săvârșesc.