1Binecuvântează, suflete al meu,
pe Domnul!
Doamne Dumnezeul meu,
tu ești nemărginit de mare.
Tu ești înveșmântat în strălucire și maiestate,
2învăluit în lumină ca într-o haină.
Tu întinzi cerurile ca pe un văl,
3îți așezi pe ape lăcașurile tale,
îți faci carul din nori,
umbli pe aripile vântului;
4tu faci din vânt mesageri
ai tăi și din flăcările focului
slujitori ai tăi.
5Tu ai așezat pământul
pe temeliile sale, ca să nu se clatine
în veci și pentru totdeauna.
6Tu ai acoperit abisul ca într-o haină;
și apele stăteau până
deasupra munților.
7La amenințarea ta, ele fug,
la glasul tunetului tău,
sunt cuprinse de groază;
8se suie pe munți și se coboară în văi,
spre locul pe care l-ai stabilit
pentru ele.
9Le-ai pus un hotar pe care nu-l vor
trece, nici nu se vor întoarce
să acopere pământul.
10Tu faci să țâșnească izvoarele în văi
și ele se strecoară printre munți.
11Ele adapă toate viețuitoarele câmpului,
asinii sălbatici setea și-o potolesc.
12Păsările cerului locuiesc deasupra lor
și dintre ramuri își înalță glasul lor.
13Tu faci să cadă ploaie
din lăcașurile tale peste munți;
tu saturi pământul
cu rodul lucrărilor tale.
14Tu faci să răsară iarbă pentru animale
și verdețuri, în folosul omului,
ca el să scoată hrană din pământ:
15vinul care înveselește inima omului,
untdelemnul care face
să strălucească fața sa și pâinea
care întărește inima omului.
16Se satură copacii Domnului, cedrii
Libánului, pe care el i-a plantat.
17În ei, păsările își fac cuib,
iar barza își are locuința
în chiparoși.
18Munții cei înalți sunt pentru cerbi, iar
stâncile sunt refugiu pentru iepuri.
19El a făcut luna, ca să arate timpurile,
și soarele, care știe unde să apună.
20Tu aduci întunericul
și se face noapte: atunci mișună
toate viețuitoarele pădurii,
21puii de lei rag de pradă
și caută hrana lor de la Dumnezeu.
22Când răsare soarele, se întorc
și se duc la culcare în vizuini.
23Atunci, iese omul la lucrarea lui
și la munca lui până seara.
24Cât de numeroase sunt lucrările tale,
Doamne:
toate le-ai făcut cu înțelepciune!
Pământul este plin de creaturile tale.
25Iată marea întinsă și largă:
în ea mișună ființe fără număr,
[viețuitoare] mici și mari;
26pe ea plutesc corăbii,
în ea este Leviatánul,
pe care l-ai făcut ca să se joace în ea.
27Toate așteaptă de la tine
ca să le dai hrană la vreme potrivită.
28Tu le dai hrană, iar ele o adună,
tu îți deschizi mâna și ele se satură
de bunătăți.
29Dacă îți ascunzi fața,
ele se înspăimântă,
dacă le iei suflarea, ele își dau duhul
și se întorc în țărână.
30Tu îți trimiți Duhul tău și ele vor fi
create și vei reînnoi fața pământului.
31Gloria Domnului să rămână în veci!
Să se bucure Domnul
de lucrările sale!
32El privește spre pământ,
și acesta se cutremură;
se atinge de munți și ei fumegă.
33Voi cânta Domnului în viața mea,
voi cânta psalmi Dumnezeului meu
cât voi trăi.
34Să ajungă cântecul meu până la el,
iar eu mă voi bucura în Domnul!
35Să piară păcătoșii de pe pământ
și cei nelegiuiți să nu mai fie!
Binecuvântează, suflete al meu,
pe Domnul!
Aleluia!
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.
