Iudita 4 - Versiunea Biblia Romano-Catolic? 2020（VBRC2020）

II. Oprimarea poporului lui DumnezeuRezistența ebraică

1Fiii lui Israél care locuiau în Iudéea au auzit toate cele pe care le făcuse Holoférn, comandantul suprem al lui Nabucodonosór, regele asiriénilor, tuturor popoarelor și modul cum le-a devastat toate templele și le-a distrus.

2S-au înspâimântat foarte mult de el și au tremurat pentru Ierusalím și pentru templul Domnului Dumnezeului lor.

3Tocmai se întorseseră din captivitate și tot poporul Iudéii abia se adunase la un loc, iar obiectele, altarul și templul care a fost profanat fuseseră sfințite.

4Au trimis în tot ținutul Samaríei, în Cóna, în Bet-Horón, în Belmáin și Ierihón și până la Hobá, Aisorá și valea Salém.

5Au ocupat toate vârfurile munților înalți și au întărit satele care erau acolo; au strâns provizii pentru pregătirea războiului, fiindcă lanurile lor fuseseră secerate de curând.

6Ioachím, marele preot care era în zilele acelea în Ierusalím, le-a scris locuitorilor din Betúlia și din Baitomestáim, care se află în părțile Esdrelón, în fața câmpiei de lângă Dotáim,

7spunându-le să ocupe trecătorile munților, pentru că prin ele era intrarea în Iudéea și era ușor să-i oprească pe cei care înaintau, trecerea fiind strâmtă, numai pentru doi oameni.

8Fiii lui Israél au făcut după cum le-au poruncit Ioachím, marele preot, și sfatul bătrânilor întregului popor al lui Israél, care stăteau în Ierusalím.

Rugăciunile evreilor

9Fiecare om al lui Israél a strigat către Domnul cu mare insistență și și-au umilit sufletele cu mare zel.

10Ei, soțiile lor și copiii lor, animalele lor, străinii, muncitorii și cei cumpărați cu argint și-au încins coapsele cu sac.

11Toți bărbații lui Israél, femeile și copiii care locuiau în Ierusalím au căzut cu fața la pământ înaintea templului, și-au presărat cenușă pe cap și s-au încins cu saci înaintea Domnului.

12Au învăluit altarul cu sac și au strigat către Dumnezeul lui Israél împreună, cu insistență, ca să nu dea copiii lor să fie nimiciți, femeile lor să fie răpite, cetățile moștenirii lor să fie distruse și cele sfinte ale lor să fie profanate și să devină bucuria răutăcioasă a popoarelor.

13Domnul a ascultat glasul lor și a privit la suferința lor.

Poporul postea de multe zile în toată Iudéea și la Ierusalím, înaintea templului Domnului celui Atotputernic.

14Ioachím, marele preot, și toți preoții care stăteau înaintea Domnului și cei care slujeau Domnului, având coapsele încinse cu sac, aduceau arderea de tot continuă, rugăciunile și darurile de bunăvoie ale poporului.

15Aveau cenușă pe turbanele lor și strigau către Domnul din toată puterea, ca să-i viziteze spre binele întregii case a lui Israél.