1 Macabei 12 - Versiunea Biblia Romano-Catolic? 2020（VBRC2020）

Relațiile lui Ionatán cu Róma și Spárta

1Ionatán a văzut că timpul îi era favorabil, a ales oameni și i-a trimis la Róma ca să confirme și să reînnoiască prietenia cu ei.

2A trimis scrisori în acest sens și la Spárta și în alte locuri.

3Au mers la Róma, au intrat în senat și au zis: „Ionatán, marele preot, și neamul iudeilor ne-au trimis ca să reînnoim prietenia cu voi și alianța ca mai înainte”.

4[Románii] le-au dat scrisori pentru fiecare loc ca să fie primiți până în țara lui Iúda cu pace.

5Aceasta este copia scrisorilor pe care le-a scris Ionatán spartanilor:

6„Ionatán, marele preot, bătrânii poporului, preoții și restul poporului iudeilor, către frații spartani, salutare!

7Deja înainte am scris scrisori către Onías, marele preot, din partea lui Aréios, cel care domnea la voi, ca să fiți frați cu noi, așa cum o arată copia.

8Onías l-a primit cu cinste pe bărbatul care fusese trimis și a acceptat scrisorile în care se vorbea pe larg despre alianță și prietenie.

9Însă noi, deși nu aveam nevoie de aceasta, întrucât avem mângâiere de la Cărțile Sfinte

care sunt în mâinile noastre,

10am încercat să trimitem la voi ca să reînnoim frăția și prietenia, ca să nu ne înstrăinăm de voi. Căci a trecut mult timp de când voi ați trimis la noi.

11Noi, în toate zilele și fără încetare, în sărbători și în celelalte zile proprii, ne amintim de voi în jertfele pe care le aducem și în rugăciuni, așa cum trebuie și se cuvine să ne amintim de frați.

12Noi ne bucurăm pentru gloria voastră.

13Cât ne privește, am fost învăluiți de multe suferințe și războaie, întrucât regii din jurul nostru au luptat împotriva noastră.

14Nu am vrut să vă tulburăm pe voi și pe ceilalți aliați și prieteni ai noștri cu aceste războaie.

15Căci noi avem ajutor din ceruri care ne-a susținut și am fost eliberați de dușmanii noștri, iar dușmanii noștri au fost umiliți.

16I-am ales pe Numeníos, lui Antióh, și pe Antipáter, lui Iáson, și i-am trimis la románi ca să reînnoiască prietenia cu ei și alianța de mai înainte.

17Le-am poruncit să meargă și la voi să vă salute și să vă dea scrisori din partea noastră în legătură cu reînnoirea frăției noastre.

18Acum, veți face bine să ne răspundeți la acestea”.

19Aceasta este copia scrisorilor pe care le-au trimis lui Onías:

20„Aréios, regele spartanilor, lui Onías, marele preot, salutare!

21S-a găsit într-o scrisoare despre spartani și despre iudei că sunt frați și că sunt din neamul lui Abrahám.

22Dar acum, pentru că am aflat aceasta, veți face bine dacă ne scrieți despre pacea voastră.

23Noi vă răspundem: «Animalele și bunurile voastre sunt și ale noastre, iar ale noastre sunt și ale voastre». Poruncim ca să vi se aducă la cunoștință aceste lucruri”.

Ionatán, în Celesíria; Símon, în Filistéea

24Ionatán a auzit că s-au întors căpeteniile lui Demétrios cu armate mai numeroase decât înainte ca să lupte împotriva lui.

25A plecat din Ierusalím și i-a întâmpinat în ținutul Amatítis. Nu le-a dat timp să pătrundă în ținutul lui.

26A trimis spioni în tabăra lor. Ei s-au întors și i-au adus la cunoștință că se pregătesc să năvălească asupra lor în timpul nopții.

27La apusul soarelui, Ionatán le-a poruncit celor care erau cu el să aibă grijă să fie pregătiți cu arme pentru război toată noaptea. Și a dispus gărzi de jur împrejurul taberei.

28Potrivnicii au auzit că Ionatán și cei care erau cu el erau pregătiți de luptă, s-au temut și s-au înspăimântat în inima lor și au aprins focuri în tabăra lor.

29Ionatán și cei care erau cu el nu și-au dat seama până dimineața, întrucât vedeau focuri arzând.

30Ionatán i-a urmărit, dar nu i-a prins, pentru că ei trecuseră râul Eléuteros.

31Ionatán a trecut la arabi – care sunt numiți zabadeeni – i-a bătut și a luat pradă de la ei.

32Apoi și-a ridicat tabăra și a venit la Damásc, străbătând toată regiunea.

33Símon a ieșit și a înaintat până la Ascalón și fortărețele învecinate. De acolo s-a îndreptat spre Iópe și a cucerit-o.

34A auzit că voiau să predea cetatea celor care erau cu Demétrios și a pus acolo o garnizoană ca s-o păzească.

Lucrări de restaurare la Ierusalím

35Ionatán s-a întors, i-a adunat pe bătrânii poporului și s-a sfătuit cu ei ca să construiască fortărețe în Iudéea,

36să înalțe zidurile Ierusalímului și să ridice un zid mare între fortăreață și cetate ca s-o despartă de cetate: ea să fie de o parte, încât să nu poată nici să cumpere, nici să vândă.

37S-au adunat să reconstruiască cetatea, pentru că se prăbușise zidul dinspre torent, cel spre răsărit, și l-au refăcut pe cel numit Cafenáta.

38Símon a reconstruit Adidá din Sefelá, a întărit-o și i-a pus porți și zăvoare.

Ionatán cade în mâinile dușmanilor

39Trífon căuta să domnească peste Asia și să-și pună coroana; și-a întins mâna împotriva regelui Antióh.

40Dar se temea ca Ionatán să nu-i permită și că va lupta împotriva lui. Căuta să-l prindă și să-l nimicească; a plecat și a venit la Baitsán.

41Ionatán i-a ieșit în întâmpinare cu patruzeci de mii de bărbați aleși pentru luptă și a venit la Baitsán.

42Trífon a văzut că venise cu armate numeroase și i-a fost teamă să-și întindă mâna împotriva lui.

43L-a primit cu cinste și l-a prezentat tuturor prietenilor săi. I-a dat daruri și le-a poruncit prietenilor săi și armatelor să asculte de ca de el însuși.

44I-a zis lui Ionatán: „De ce ai obosit tot poporul acesta de vreme ce nu este război între noi?

45Trimite-i la casele lor! Alege-ți puțini oameni care să fie cu tine! Hai cu mine la Ptolemáis și ți-o voi da pe ea, celelalte fortărețe, celelalte armate și toți funcționarii! Iar eu mă voi întoarce și voi pleca pentru că din cauza aceasta sunt aici”.

46Ionatán i-a dat crezare și a făcut după cum i-a zis: a trimis armatele, care au plecat spre țara lui Iúda.

47A lăsat cu el trei mii de oameni, dintre care două mii i-a lăsat în Galiléea, iar o mie i-a luat cu el.

48Ionatán a intrat în Ptolemáis. Cei din Ptolemáis au închis porțile și l-au capturat, iar pe cei care au intrat cu el i-au ucis cu sabia.

49Trífon a trimis armate și cavalerie în Galiléea și în Câmpia cea Mare ca să-i nimicească pe toți cei care erau cu Ionatán.

50Dar ei au aflat că fusese prins și că fuseseră uciși cei care erau cu el. S-au încurajat unii pe alții și au pornit grupați, gata de luptă.

51Cei care-i urmăreau au văzut că sunt pentru sufletele lor și s-au întors.

52Toți au venit cu pace în ținutul lui Iúda și l-au plâns pe Ionatán și pe cei care fuseseră cu el. I-a cuprins o teamă mare și tot Israélul a plâns cu jale mare.

53Toate neamurile dimprejurul lor căutau să-i distrugă, căci spuneau: „Nu au căpetenie și se tem. Așadar, să luptăm împotriva lor și să ștergem amintirea lor dintre oameni!”.