1Poporul care umbla în întuneric a văzut o lumină mare,
peste cei care locuiau în ținutul umbrei morții a strălucit o lumină.
2Ai înmulțit poporul lui,
le-ai mărit bucuria:
se bucură înaintea ta
cum se veselesc la seceriș
și se înveselesc ca la împărțirea prăzii.
3Căci tu ai sfărâmat jugul care-l apăsa,
toiagul de pe umerii săi
și nuiaua celui care-l oprima
ca în ziua de la Madián.
4Căci orice încălțăminte zgomotoasă
și orice manta învăluită
în sânge vor fi arse,
hrană pentru foc.
5Pentru că un copil ni s-a născut,
un fiu ni s-a dat nouă.
Stăpânirea va fi pe umerii lui
și va fi numit sfetnic minunat,
Dumnezeu puternic,
părinte veșnic,
principe al păcii,
6ca întinderea stăpânirii lui și a păcii
să nu aibă sfârșit pe tronul lui Davíd
și, în regatul lui,
să-l întărească și să-l facă stabil
prin judecată și prin dreptate
de acum și pentru totdeauna.
Zelul Domnului Sabaót va face aceasta.
Încercările Regatului din Nord7Domnul a trimis un cuvânt împotriva lui Iacób și a căzut în Israél.
8Tot poporul – Efraím și locuitorii Samaríei – a cunoscut și ziceau în mândria și trufia inimii:
9„Au căzut cărămizi,
dar vom construi cu pietre cioplite;
sicomori au fost tăiați,
dar îi vom înlocui cu cedri”.
10Domnul îi va ridica pe adversarii
lui Rezín împotriva lui
și pe dușmanii lui îi va întărâta.
11Arám, din față, și filisténii, din spate,
îl vor devora pe Israél cu toată gura.
Cu toate acestea, mânia lui
nu se va potoli
și mâna lui rămâne încă întinsă.
12Poporul nu se întoarce
la cel care-l lovește
și nu-l caută pe Domnul Sabaót.
13Domnul va nimici din Israél capul
și coada,
ramura de palmier și trestia,
într-o singură zi;
14bătrânul și omul de vază sunt capul,
iar profetul
care învață minciuni este coada.
15Cei care călăuzesc poporul acesta
l-au dus în eroare
și cei care sunt călăuziți au rătăcit.
16De aceea, Domnul
nu se bucură de tinerii săi
și nu are milă de orfanii
și de văduvele sale,
căci toți sunt fățarnici și răufăcători,
orice gură vorbește nebunii;
cu toate acestea,
mânia lui nu s-a potolit
și brațul său este încă întins.
17Căci răutatea arde ca focul
care consumă mărăcini și spini,
aprinde tufișurile pădurii
și se înalță ca un rotocol de fum.
18Căci, de mânia Domnului Sabaót,
pământul se pârjolește,
poporul devine hrană pentru foc
și nimeni nu-l cruță pe fratele său.
19Sfâșie în dreapta și tot mai este foame,
devorează la stânga și nu se satură:
fiecare consumă carnea mâinii sale,
20Manáse pe Efraím, Efraím pe Manáse
și amândoi sunt împotriva lui Iúda.
Cu toate acestea,
mânia Domnului nu se potolește
și brațul lui este încă întins.
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.