1Dacă aș vorbi limbile oamenilor și ale îngerilor, dar nu aș avea iubire, aș deveni o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor.
2Și dacă aș avea profeției, și dacă aș cunoaște toate misterele și toată știința, și dacă aș avea toată credința așa încât să mut munții, dacă n-aș avea iubire, n-aș fi nimic.
3Și dacă tot ce am aș da ca hrană, și dacă mi-aș da trupul ca să fie ars, dar n-aș avea iubire, nu mi-ar folosi la nimic.
4Iubirea este îndelung răbdătoare, iubirea este binevoitoare, nu este invidioasă, iubirea nu se laudă, nu se umflă.
5Ea nu se poartă necuviincios, nu caută ale sale, nu se mânie, nu ține cont de răul.
6Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
7Toate le suportă, toate le crede, toate le speră, toate le îndură.
8Iubirea nu încetează niciodată. Profețiile vor dispărea, limbile vor înceta. Știința se va sfârși.
9Căci noi cunoaștem în parte și profețim în parte,
10însă când va veni ceea ce este desăvârșit, ceea ce este în parte va dispărea.
11Când eram copil, vorbeam ca un copil, gândeam ca un copil, judecam ca un copil. Când am devenit bărbat, m-am lăsat de cele copilărești.
12Căci acum vedem ca în oglindă, neclar, dar atunci față în față. Acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaște pe deplin, așa cum am fost și eu cunoscut pe deplin.
13Iar acum rămân acestea trei: credința, speranța și iubirea. Dar cea mai mare dintre toate acestea este iubirea.
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.
