Evrei 9 - Versiunea Biblia Romano-Catolic? 2020（VBRC2020）

Neputința cultului vechi

1Într-adevăr, și prima avea rituri ale cultului și un sanctuar pământesc.

2Căci a fost construit cortul; primul, în care erau candelabrul și masa cu pâinile punerii înainte, este numit Sfânta;

3după a doua catapeteasmă, era cortul numit Sfânta Sfintelor,

4care avea altarul de aur pentru tămâiere, arca alianței acoperită peste tot cu aur, în care se afla un vas din aur cu mană, toiagul lui Aaròn ce înfrunzise și tablele alianței.

5Deasupra lui erau heruvimii gloriei care umbreau capacul ispășirii, despre care nu este acum să vorbim separat.

6Fiind acestea astfel pregătite, preoții care împlinesc cultul intră mereu în cortul cel dintâi.

7Dar în cel de-al doilea intră numai marele preot o dată pe an, nu fără sânge pe care îl oferă pentru sine și pentru greșelile din neștiință ale poporului.

8Duhul Sfânt revelează astfel că drumul spre Sfânta Sfintelor nu este încă descoperit cât timp rămâne primul cort.

9Aceasta este o parabolă pentru timpul de față, după care darurile și jertfele care se aduc nu pot desăvârși conștiința celui care aduce cult.

10Acestea sunt doar rituri trupești cu privire la mâncăruri, la băuturi și la diferite spălări impuse până la timpul îndreptării.

Cultul ceresc al lui Cristos

11Dar Cristos, devenit marele preot al bunurilor viitoare, trecând printr-un cort mai mare și desăvârșit, care nu este făcut de mână, adică nu este din această lume,

12a intrat o dată pentru totdeauna în Sfânta Sfintelor, nu cu sânge de țapi și viței, ci cu propriul lui sânge, dobândind o mântuire veșnică.

13Căci dacă sângele de țapi și de tauri și cenușa de juncă cu care sunt stropiți cei întinați îi sfințește spre curăția trupului,

14cu cât mai mult sângele lui Cristos, care prin Duhul veșnic s-a oferit pe sine fără prihană lui Dumnezeu, va curăți conștiința voastră de faptele moarte, pentru a aduce cult Dumnezeului celui viu.

Noua alianță

15Și de aceea el este mijlocitorul unei alianțe noi, pentru ca, prin moartea lui pentru răscumpărarea din greșelile din timpul primei alianțe, cei chemați să primească promisiunea moștenirii veșnice.

16De fapt, unde este un testament, este necesar să fie dovedită moartea celui ce a făcut.

17Căci testamentul devine valabil după moarte; nu are nicio putere cât timp trăiește cel ce l-a făcut.

18De aceea, nici prima nu a fost inaugurată fără sânge.

19Într-adevăr, după ce a rostit toate poruncile din Lege în fața poporului, Moise a luat sângele vițeilor și al țapilor, împreună cu apă, lână roșie și isop și a stropit însăși cartea și tot poporul,

20spunând: „Acestaeste sângele alianței pe care Dumnezeu a prescris-o

pentru voi”.

21Și tot la fel a stropit cu sânge cortul și toate vasele de cult.

22De altfel, după Lege, aproape toate se purifică prin sânge și fără vărsare de sânge nu există iertare.

23Deci, dacă era necesar ca exemplele realităților cerești să fie purificate astfel, înseși realitățile cerești trebuie să fie purificate prin jertfe mai bune decât acestea.

Eficacitatea jertfei lui Cristos

24Căci Cristos nu a intrat într-un sanctuar făcut de mână, prefigurare a celui adevărat, ci chiar în cer, ca să se arate acum înaintea feței lui Dumnezeu în favoarea noastră,

25și nu ca să se aducă pe sine de mai multe ori, așa cum marele preot intră în sanctuar în fiecare an cu sângele altcuiva,

26căci ar fi trebuit să sufere de mai multe ori de la întemeierea lumii. Dar acum, la împlinirea timpurilor, el s-a arătat o singură dată ca să distrugă păcatul prin jertfa lui.

27Și după cum oamenilor le este dat să moară o singură dată, iar după aceasta este judecata,

28tot la fel și Cristos, după ce s-a oferit o dată ca să ia asupra sa păcatele celor mulți, se va arăta a doua oară, fără păcat, pentru a-i mântui pe cei care îl așteaptă.