1Iob a luat cuvântul și a zis:
2„Până când îmi veți chinui sufletul
și mă veți zdrobi prin cuvinte?
3Aceasta este a zecea oară că mă umiliți:
nu vă este rușine să mă zăpăciți?
4Dacă într-adevăr am rătăcit,
rătăcirea mea va locui cu mine.
5Dacă într-adevăr
vreți să vă ridicați peste mine,
reproșându-mi ocara,
6atunci să știți
că Dumnezeu m-a înclinat,
m-a înconjurat cu plasa lui.
7Iată, strig din cauza violenței,
și nu este cine să răspundă!
Strig după ajutor,
și nu este cine judecată.
8A îngrădit calea mea și nu pot trece
și pe cărările mele a pus întuneric.
9M-a dezbrăcat de onoarea mea
și a îndepărtat cununa capului meu.
10M-a dărâmat din toate părțile
și mă duc,
a smuls speranța mea ca pe un copac.
11Și-a aprins mânia împotriva mea,
m-a considerat ca pe un potrivnic al său.
12Trupele lui vin împreună,
și-au făcut drumuri împotriva mea;
el și-a fixat tabăra în jurul cortului meu.
Singurătate13I-a îndepărtat pe frații mei de la mine
și cunoscuții mei s-au înstrăinat de mine.
14Au încetat apropiații mei
și m-au uitat cei care mă cunoșteau.
15Locuitorii casei mele și slujitoarele mele mă consideră ca străin,
am devenit un venetic în ochii lor.
16Îl chem pe slujitorul meu,
și nu-mi răspunde,
cu gura mea îl rog.
17Suflarea mea este străină pentru soția mea,
sunt de milă pentru fiii sânului meu.
18Până și copiii mă resping:
dacă mă ridic, vorbesc împotriva mea.
19Mă disprețuiesc toți prietenii mei apropiați
și cei pe care îi iubeam
s-au întors împotriva mea.
20De pielea mea și de carnea mea
atârnă oasele mele
și am scăpat cu pielea de pe dinții mei.
21Aveți milă, aveți milă de mine,
voi, prieteni ai mei!
Căci mâna lui Dumnezeu m-a atins.
22De ce mă urmăriți ca Dumnezeu
și nu vă săturați de carnea mea?Răscumpărătorul cel viu
23Ce n-aș da să fie scrise cuvintele mele,
ce n-aș da să fie înscrise într-o carte!
24Cu un condei de fier sau de plumb
să fie săpate pentru totdeauna în stâncă!
25Eu știu
că răscumpărătorul meu este viu
și că, în cele din urmă,
se va ridica peste țărână.
26După ce îmi vor roade această piele a mea,
fără carnea mea îl voi vedea pe Dumnezeu.
27Eu îl voi vedea și ochii mei vor privi,
și nu altcineva.
Rărunchii mei se sfârșesc în mine.
28Veți spune: «Cum îl vom urmări?».
Rădăcina acestui lucru se găsește în mine.
29Înstrăinați-vă de sabie,
căci acestea sunt nelegiuiri sabiei,
ca să recunoașteți că există o judecată”.
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.