Faptele apostolilor 5 - Versiunea Biblia Romano-Catolic? 2020（VBRC2020）

Ananía și Safíra

1Dar un om al cărui nume era Ananía, împreună cu Safíra, soția lui, a vândut un ogor

2și, cu complicitatea soției, a reținut din preț și, aducând o parte, a depus-o la picioarele apostolilor.

3Atunci, Petru i-a zis: „Ananía, de ce ți-a umplut Satana inima ca să-l minți pe Duhul Sfânt și să reții din prețul ogorului?

4Oare n-ar fi rămas al tău dacă nu l-ai fi vândut și, după ce l-ai vândut, nu rămânea la dispoziția ta? De ce ți-ai pus la inimă o astfel de faptă? Nu pe oameni i-ai mințit, ci pe Dumnezeu”.

5Auzind Ananía cuvintele acestea, a căzut și și-a dat duhul. Atunci o mare teamă i-a cuprins pe toți cei care auzeau.

6Cei mai tineri s-au ridicat, l-au luat și, scoțându-l afară, l-au îngropat.

7După un interval de vreo trei ore, a intrat și soția lui, fără să știe ce s-a întâmplat.

8Petru a întrebat-o: „Spune-mi, dacă ați vândut ogorul cu atât!”. Ea a zis: „Da, cu atât”.

9Atunci Petru: „Cum de v-ați înțeles să-l ispitiți pe Duhul Domnului? Iată, picioarele celor care l-au îngropat pe soțul tău sunt la ușă și te vor scoate și pe tine”.

10Ea a căzut îndată la picioarele lui și și-a dat duhul. Când au intrat, tinerii au găsit-o moartă și, scoțând-o, au îngropat-o lângă soțul ei.

11Și o mare teamă a cuprins toată Biserica și pe toți cei care auzeau acestea.

Minuni săvârșite de apostoli

12Prin mâinile apostolilor se făceau semne și multe minuni în popor. Toți erau într-un cuget, în Porticul lui Solomón.

13Dar nimeni dintre ceilalți nu îndrăznea să li se alăture. Însă poporul îi preamărea.

14Iar celor care credeau – o mulțime de bărbați și de femei – se mărea din ce în ce mai mult prin Domnul,

15așa încât aduceau bolnavii chiar și de pe străzi și îi puneau pe paturi și pe tărgi pentru ca, atunci când venea Petru, măcar umbra lui să cadă pe vreunul dintre ei.

16Iar mulțimea de prin cetățile din jurul Ierusalímului se aduna aducându-i pe cei bolnavi și pe cei chinuiți de duhuri necurate, și toți erau vindecați.

Arestarea și eliberarea apostolilor

17Ridicându-se marele preot și toți cei care erau cu el, adică gruparea saduceilor, s-au umplut de mânie,

18au pus mâinile pe apostoli și i-au aruncat în închisoarea publică.

19Dar un înger al Domnului a deschis porțile închisorii în timpul nopții și, scoțându-i, le-a zis:

20„Mergeți, stați în templu și vestiți poporului toate aceste cuvinte de viață!”.

21Ei au ascultat, au intrat dis-de-dimineață în templu și învățau.

Venind marele preot și cei care erau cu el, au convocat Sinédriul și sfatul bătrânilor fiilor lui Israél și au trimis la închisoare ca să-i aducă.

22Dar când au ajuns, servitorii nu i-au găsit în închisoare. Atunci, întorcându-se, le-au făcut cunoscut, zicând:

23„Închisoarea am găsit-o încuiată în toată siguranța și pe paznici stând la porți, dar, deschizând, n-am găsit pe nimeni înăuntru”.

24Când au auzit aceste cuvinte, comandantul gărzii templului și arhiereii erau nedumeriți cu privire la ei, ce-ar fi putut însemna aceasta.

25Dar a sosit cineva și le-a dat de veste: „Iată, bărbații pe care i-ați aruncat în închisoare stau în templu și învață poporul!”.

26Atunci, comandantul gărzii, împreună cu servitorii, au plecat și i-au adus, dar nu cu forța, pentru că se temeau de popor că i-ar fi putut bate cu pietre.

27Aducându-i, i-au pus în Sinédriului și marele preot i-a întrebat, zicând:

28„Oare nu v-am poruncit cu strictețe să nu învățați în numele acesta? Și iată că voi ați umplut Ierusalímul cu învățătura voastră și vreți să cadă asupra noastră sângele acestui om”.

29Atunci Petru și apostolii, răspunzând, au zis: „Trebuie să ascultăm mai degrabă de Dumnezeu decât de oameni.

30Dumnezeul părinților noștri l-a înviat pe Isus, pe care voi l-ați ucis atârnându-l pe lemn.

31Pe el Dumnezeu l-a înălțat la dreapta sa drept conducător și mântuitor ca să acorde Israélului convertirea și iertarea păcatelor.

32Martori ai acestor lucruri suntem noi și Duhul Sfânt pe care Dumnezeu l-a dăruit celor care ascultă de el”.

33Auzind acestea, s-au înfuriat și voiau să-i ucidă.

34Atunci s-a ridicat un fariseu din Sinédriu, al cărui nume era Gamalièl, învățător al Legii, stimat de tot poporul, și a cerut ca oamenii aceștia să fie duși afară pentru puțin timp

35și le-a spus: „Bărbați israelíți, aveți grijă la ce aveți de gând să faceți cu oamenii aceștia!

36Nu de mult s-a ridicat Teudas spunând că el este cineva, iar numărul bărbaților care i s-au alăturat a fost cam de patru sute; el a fost ucis și toți care îl urmaseră au fost împrăștiați și n-a rămas nimic din ei.

37După el s-a ridicat Iúda Galileeánul, în zilele recensământului, și a atras poporul după el. A murit el, și toți cei care l-au urmat au fost risipiți.

38Așadar, vă spun: stați departe de oamenii aceștia și lăsați-i, căci, dacă planul acesta sau lucrarea aceasta este de la oameni, se va nimici;

39dar, dacă este de la Dumnezeu, nu-i veți putea nimici; nu cumva să vă găsiți că luptați împotriva lui Dumnezeu!”. Iar ei s-au lăsat convinși de el.

40Totuși, chemându-i pe apostoli, după ce i-au bătut, le-au poruncit să nu mai vorbească în numele lui Isus și le-au dat drumul.

41Iar ei au plecat din fața Sinédriului bucuroși pentru că au fost învredniciți să îndure batjocură pentru numele lui.

42Și în fiecare zi, în templu și prin case, nu încetau să învețe și să-l vestească pe Cristos Isus.