1Cuvântul Domnului spus lui Ieremía
cu privire la secetă:
2Iúda jelește, porțile ei sunt slăbite,
s-au înnegrit la pământ,
iar strigătul Ierusalímului se înalță.
3Nobilii îi trimit pe cei neînsemnați la apă;
ei merg la cisternă, dar nu găsesc apă,
se întorc cu vasele goale,
se rușinează, se umilesc și-și acoperă capul.
4Pentru că pământul s-a crăpat,
deoarece nu a fost ploaie în țară,
agricultorii se rușinează și-și acoperă capul.
5Chiar și cerboaica naște pe câmp
și apoi părăsește,
pentru că nu este iarbă.
6Asinii sălbatici stau pe colinele golașe
și pufăie aerul ca șacalii,
li se sfârșesc ochii,
pentru că nu mai este iarbă.
7Deși păcatele noastre
dau mărturie împotriva noastră,
Doamne, fă, de dragul numelui tău,
pentru că sunt multe
rătăcirile noastre:
am păcătuit împotriva ta!
8Tu, speranța lui Israél, mântuitorul lui
în timp de strâmtorare,
de ce să fii ca un străin în țară,
ca un călător care se întinde
să popOsèască?
9De ce să fii ca un om încremenit,
ca un viteaz care nu poate să salveze?
Tu ești în mijlocul nostru, Doamne,
și numele tău este chemat
asupra noastră: nu ne lăsa!
10Așa spune Domnul acestui popor: „Pentru că le-a plăcut să umble fără rost, nu și-au odihnit picioarele, Domnului nu i-a plăcut: își va aminti de nelegiuirile lor și va pedepsi păcatul lor”.
11Domnul mi-a zis: „Nu te mai ruga pentru acest popor ca să-i fie bine!
12Când vor posti, nu va fi cine să le asculte strigătul, iar când vor aduce ardere de tot sau ofrandă, nu va fi cui să-i placă. Pentru că prin sabie, prin foamete și prin ciumă îi voi termina”.
13Dar eu am zis: „Ah, Doamne Dumnezeule! Iată, profeții le spun: «Nu vă temeți! Sabie și foamete nu vor fi la voi, pentru că vă voi da pace adevărată în locul acesta»”.
14Dar Domnul mi-a zis: „Profeții profețesc minciuni în numele meu; nu eu i-am trimis, nu le-am poruncit și nu le-am vorbit. Ei vă profețesc viziuni mincinoase, descântece deșarte și înșelătoria inimii lor.
15De aceea, așa vorbește Domnul despre profeții care profețesc în numele meu și pe care nu eu i-am trimis și care zic că nu va fi sabie și foamete în țara aceasta: «De sabie și de foame vor fi terminați profeții aceia».
16Iar poporul căruia aceștia profețesc va fi aruncat pe străzile Ierusalímului de foame și de sabie: nu va fi cine să-i îngroape pe ei, pe soțiile lor, pe fiii și pe fiicele lor. Eu voi revărsa asupra lor răutatea lor.
17Iar tu spune-le acest cuvânt:
«Să verse lacrimi ochii mei
noapte și zi, fără să se oprească,
deoarece cu o mare nenorocire
a fost zdrobită fecioara,
fiica poporului meu, cu o rană mare
a fost lovită!
18Dacă ies în câmpie, iată,
străpunși de sabie!
Dacă merg în cetate, iată,
întinși de foame!
Căci profetul
și preotul cutreieră țara, și ei nu știu.
19Oare l-ai respins pe Iúda
și sufletul tău s-a dezgustat de Sión?
De ce ne-ai lovit
și nu este pentru noi vindecare?
Am așteptat pace, și nu este niciun bine;
un timp de vindecare, și, iată, teroare!
20Recunoaștem, Doamne,
nelegiuirea noastră
și păcatul părinților noștri,
căci am păcătuit împotriva ta.
21Nu disprețui de dragul numelui tău,
nu nesocoti tronul gloriei tale!
Adu-ți aminte, nu rupe alianța ta cu noi!
22Sunt oare mulți
între deșertăciunile neamurilor
care să dea ploaie
sau să facă cerurile să plouă?
Oare nu ești tu, Doamne,
Dumnezeul nostru?
Noi sperăm în tine, căci
tu ești cel care face toate acestea»”.
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.
