Iob 29 - Versiunea Biblia Romano-Catolic? 2020（VBRC2020）

IV. MONOLOGUL LUI IOBPlângerea după zilele fericiteFericirea din trecut

1Iob a continuat să-și pronunțe asemănarea, zicând:

2„Ce n-aș da să fiu ca în lunile dinainte,

ca în zilele când Dumnezeu mă proteja!

3Atunci, candela lui strălucea

deasupra capului meu

și în lumina sa umblam pe întuneric.

4Așa era în zilele tinereții mele,

când favoarea lui Dumnezeu

era asupra cortului meu,

5când, încă, Cel Atotputernic era cu mine

și tinerii mei erau în jurul meu;

6când îmi spălam picioarele în smântână și stânca făcea să curgă pentru mine

râuri de untdelemn;

7când ieșeam la poarta cetății

și în piață îmi fixam scaunul,

8tinerii mă vedeau și se ascundeau,

iar bătrânii se ridicau și stăteau în picioare.

9Căpeteniile își rețineau cuvintele

și-și puneau mâna la gură.

10Glasul celor care stăteau în față înceta

și limba lor se lipea de cerul gurii.

Binefacerea și influența

11Urechea care mă auzea

mă numea fericit,

iar ochiul care mă vedea

dădea mărturie pentru mine.

12Căci îi salvam pe nevoiașul

care striga după ajutor

și pe orfanul care nu era ajutat.

13Binecuvântarea celui care pierea

venea asupra mea

și făceam să se bucure inima văduvei.

14Mă îmbrăcam cu dreptate

și ea mă înveșmânta

și judecata mea era ca o manta și un turban.

15Eram ochi pentru cel orb

și picioare pentru cel șchiop.

16Eu eram tată pentru cei nevoiași

și cauza veneticului o cercetam.

17Zdrobeam măselele celui nedrept

și dintre dinții lui smulgeam prada.

18Ziceam:

«În cuibul meu îmi voi da duhul

și zilele mele vor fi multe ca nisipul.

19Rădăcina mea se deschidea spre ape

și roua se odihnea pe ramurile mele.

20Onoarea mea se va înnoi odată cu mine

și arcul meu se va transforma în mâna mea».

21Mă ascultau și așteptau,

tăceau înaintea sfatului meu.

22După cuvintele mele, nu mai repetau

și peste ei picura cuvântul meu.

23Mă așteptau ca pe ploaie

și-și deschideau larg gura,

ca pentru ploaia de primăvară.

24Dacă râdeam pe seama lor,

nu dădeau crezare

și nu puteau să facă să cadă lumina feței mele.

25Iubeam drumul lor și mă așezam în frunte; ședeam ca un rege în trupă

când îi mângâie pe cei care jelesc.