Iudita 9 - Versiunea Biblia Romano-Catolic? 2020（VBRC2020）

Rugăciunea Iudítei

1Iudíta a căzut cu fața, și-a pus cenușă pe cap și și-a înlăturat sacul pe care-l îmbrăcase. Chiar atunci se aducea la Ierusalím, în casa lui Dumnezeu, jertfa de tămâie a acelei seri. Și Iudíta a strigat cu glas puternic către Domnul și a zis:

2„Doamne,

Dumnezeul părintelui meu Simeón,

căruia i-ai dat în mână sabia

pentru răzbunarea

împotriva străinilor,

ei care au desfăcut

cingătoarea fecioarei spre dezonorare

și i-au dezvelit coapsa spre rușine

și i-au profanat sânul spre ocară

– tu, care ai spus: «Aceasta nu va fi»,

iar ei au făcut-o –,

3pentru aceasta i-ai dat

pe conducătorii lor la moarte

și patul lor, făcut de rușine

de amăgirea lor,

l-ai amăgit până la sânge

și i-ai pedepsit pe slujitorii lor

împreună cu stăpânii lor

și pe stăpâni pe tronurile lor,

4tu, care le-ai dat pe femeile lor prăzii,

pe fiicele lor, captivității

și toate hainele lor

să fie împărțite de fiii iubiți de tine,

plini de zel față de tine,

care au detestat crima sângelui lor

și care te-au invocat pe tine în ajutor,

Dumnezeule, Dumnezeul meu,

ascultă-mă pe mine, văduva!

5Tu le-ai făcut pe cele dinaintea acelora

și pe acelea

și pe cele care urmează după ele,

pe cele de acum

și pe cele care vor veni le-ai gândit

și s-au întâmplat

cele pe care le-ai gândit.

6S-au prezentat

cele pe care le-ai plănuit

și au zis: «Iată, suntem de față!»,

căci toate căile tale sunt pregătite

și judecata ta, cu anticipație.

7Iată, asiriénii și-au înmulțit armata,

s-au mândrit cu calul și călărețul,

s-au îngâmfat

cu brațul pedestrașilor

și și-au pus speranța în scut,

în suliță,

în arc și în praștie,

dar nu au recunoscut

că tu ești Domnul

care zdrobește războaiele.

8Domnul este numele tău!

Lovește forța lor cu puterea ta

și doboară tăria lor în mânia ta!

Căci au plănuit să profaneze

cele sfinte ale tale,

să întineze cortul

unde locuiește numele gloriei tale,

să doboare cu fierul cornul

altarului tău.

9Privește la aroganța lor,

trimite mânia ta peste capetele lor

și dă în mâna mea de văduvă

putere pentru ce am plănuit!

10Lovește-l, prin înșelăciunea

buzelor mele,

pe sclav ca și pe stăpân,

pe stăpân ca și pe slujitorul lui!

Sfărâmă-le trufia

printr-o mână de femeie!

11Căci forța ta nu stă în mulțime,

nici puterea ta

în cei ce sunt puternici.

Căci tu ești Dumnezeul celor umili,

ești ajutorul celor mici,

apărătorul celor slabi,

ocrotitorul celor părăsiți

și mântuitorul celor fără speranță!

12Da, da! Dumnezeul părintelui meu

și Dumnezeul moștenirii lui Israél,

stăpânul cerului și al pământului

creatorul apelor

și regele întregii tale creații,

ascultă rugăciunea mea!

13Dă-mi un cuvânt amăgitor

spre rănirea și moartea lor,

ei care au făcut planuri dure

împotriva alianței tale,

a templului tău sfințit,

a muntelui Sión

și a casei de locuit a fiilor tăi!

14Fă ca tot poporul tău și toate triburile

să descopere știința

că tu ești Dumnezeu,

Dumnezeul întregii forțe și puteri,

și că nu este altcineva

care să protejeze neamul lui Israél

în afară de tine!”.