2 Cronici 6 - Versiunea Biblia Romano-Catolic? 2020（VBRC2020）

1Atunci, Solomón a zis:

„Domnul a zis că vrea să locuiască în norul dens.

2Eu ți-am zidit o casă înaltă,

un sălaș unde să locuiești

pentru totdeauna”.

Discursul lui Solomón în fața poporului

3Regele și-a întors fața și a binecuvântat toată adunarea lui Israél. Toată adunarea lui Israél stătea.

4Și a zis:

„Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israél, care i-a vorbit cu gura tatălui meu, Davíd, și care a împlinit cu mâna lui:

5«Din ziua când l-am scos pe poporul meu din țara Egiptului, n-am ales nicio cetate dintre toate triburile lui Israél ca să-mi zidească o casă unde să fie numele meu și nu am ales pe nimeni ca să fie conducător peste poporul meu, Israél.

6Am ales Ierusalímul ca să fie numele meu în el și l-am ales pe Davíd ca să fie peste poporul meu, Israél».

7Tatăl meu, Davíd, avea de gând să zidească o casă pentru numele Domnului Dumnezeului lui Israél.

8Domnul i-a zis lui Davíd, tatălui meu: «Pentru că ai avut de gând să construiești o casă pentru numele meu, bine ai făcut că ai avut acest gând.

9Numai că nu tu vei zidi casa, ci fiul tău, cel ieșit din coapsele tale, el va zidi casa pentru numele meu».

10Domnul a împlinit cuvintele pe care le rostise. Eu m-am ridicat în locul lui Davíd, tatăl meu, și am stat pe tronul lui Israél, după cum a spus Domnul. Eu voi zidi casa pentru numele Domnului Dumnezeului lui Israél.

11Am așezat în ea arca în care este alianța Domnului pe care a încheiat-o cu fiii lui Israél”.

12[Solomón] a stat înaintea altarului Domnului, în fața întregii adunări a lui Israél și și-a întins mâinile.

13Solomón a făcut un postament de bronz și l-a pus în mijlocul curții: era lung de cinci coți, lat de cinci coți și înalt de trei coți. Și-a plecat genunchii în fața întregii adunări a lui Israél și și-a întins mâinile spre cer

14și a zis:

„Doamne Dumnezeul lui Israél,

nu este Dumnezeu ca tine

nici în ceruri, nici pe pământ:

tu ții alianța și îndurarea

față de slujitorii tăi

care umblă înaintea ta

din toată inima lor!

15Ai ținut ceea ce i-ai spus

slujitorului tău Davíd, tatăl meu:

ceea ce ai spus cu gura ta,

ai împlinit cu mâna ta,

cum este astăzi.

16Acum, Doamne Dumnezeul lui Israél,

[împlinește] față de slujitorul tău

Davíd, tatăl meu,

ceea ce ai spus:

«Nu va lipsi din fața mea om

care să stea pe tronul lui Israél.

Numai să țină fiii tăi căile,

umblând înaintea mea

așa cum ai umbat tu».

17Acum, Doamne Dumnezeul lui Israél,

să se adeverească cuvintele tale

pe care le-ai rostit slujitorului tău Davíd!

18Căci într-adevăr locuiește

Dumnezeu cu oamenii pe pământ?

Iată, cerurile și cerurile cerurilor

nu pot să te cuprindă!

Cu atât mai puțin această casă

pe care am construit-o.

19Întoarce-ți fața

spre rugăciunea slujitorului tău

și spre cererea lui,

Doamne Dumnezeul meu,

ca să asculți strigătul și rugăciunea

pe care ți-o adresează slujitorul tău!

20Să fie ochii tăi deschiși

spre casa aceasta zi și noapte,

spre locul despre care ai zis

că îți vei pune numele acolo,

ca să asculți rugăciunea

pe care ți-o va adresa slujitorul tău

în locul acesta!

21Ascultă cererile slujitorului tău

și ale poporului tău, Israél,

când se vor ruga în locul acesta!

Ascultă-i din sălașul locuinței tale,

din ceruri!

Ascultă și iartă!

22Dacă va păcătui cineva

împotriva aproapelui său

și se va pune asupra lui un jurământ

ca să-l facă să jure,

și jurământul va veni

înaintea altarului tău în casa aceasta,

23ascultă-l din ceruri și fă dreptate

slujitorilor tăi:

condamnă-l pe cel vinovat,

ca să întorci calea lui

asupra capului său,

și îndreptățește-l pe cel drept,

ca să-i dai după dreptatea lui!

24Dacă poporul tău, Israél,

va fi lovit de dușman

pentru că a păcătuit împotriva ta:

dacă se vor întoarce la tine

și vor mărturisi numele tău,

dacă se vor ruga și-ți vor adresa

cereri în casa aceasta,

25ascultă-i din ceruri, iartă păcatul

poporului tău, Israél,

și adu-i înapoi în țara pe care

le-ai dat-o lor și părinților lor!

26Când se va închide cerul

și nu va fi ploaie,

pentru că au păcătuit împotriva ta,

dacă se vor ruga în locul acesta

și vor mărturisi numele tău,

dacă se vor întoarce de la păcatele lor

pentru că i-ai umilit,

27ascultă-i din ceruri

și iartă păcatul slujitorilor tăi

și al poporului tău, Israél!

Învață-i

pe calea cea bună,

ca să meargă pe ea,

și dă ploaie peste țara ta

pe care ai dat-o poporului tău

ca moștenire!

28Când va fi foamete în țară,

când vor fi ciumă, tăciune,

mană, lăcuste, omizi,

când îi vor asedia dușmanii

în țara porților lor,

orice plagă, orice boală,

29orice rugăciune, orice cerere

făcută pentru fiecare om

și pentru tot poporul tău, Israél,

când își va recunoaște

fiecare rana suferinței

și își va întinde mâinile

spre casa aceasta,

30ascultă-l din ceruri,

din sălașul locuinței tale, și iartă-l;

dă fiecăruia după toate căile lui,

tu care cunoști inima lui

– pentru că tu, numai tu cunoști

inima tuturor fiilor oamenilor –

31ca să se teamă de tine

și să meargă pe căile tale

în toate zilele

cât vor trăi pe fața pământului

pe care l-ai dat părinților noștri.

32Când străinul care nu este

din poporul tău, Israél,

va veni dintr-o țară îndepărtată

pentru numele tău cel mare,

pentru mâna ta cea puternică

și pentru brațul tău

și va merge să se roage

în casa aceasta,

33ascultă-l din ceruri,

din sălașul locuinței tale,

și împlinește-i

după cum străinul a strigat către tine,

pentru ca să cunoască

toate popoarelepământului numele tău

și să se teamă de tine ca

și poporul tău, Israél,

și să se știe că numele tău

este invocat asupra acestei case

pe care am construit-o!

34Când poporul tău va ieși la luptă

împotriva dușmanilor săi

pe drumul pe care îi vei trimite

și se vor ruga către tine

îndreptați spre cetatea aceasta

pe care ai ales-o

și spre casa pe care am construit-o

pentru numele tău,

35ascultă din ceruri rugăciunile

și cererile lor și fă-le dreptate!

36Când vor păcătui împotriva ta

– căci nu este om

care să nu păcătuiască –

și te vei mânia pe ei

și-i vei da în mâna dușmanului,

care-i va duce captivi într-o țară

îndepărtată sau apropiată,

37dacă vor pune la inimă în țara

unde vor fi captivi,

dacă se vor întoarce

și vor căuta bunăvoință la tine

în țara captivității, zicând:

«Am păcătuit, am săvârșit nelegiuire:

suntem vinovați!»,

38dacă se vor întoarce la tine

din toată inima lor

și din tot sufletul lor

în țara captivității

unde i-au dus în captivitate,

dacă se vor ruga îndreptați spre țara lor

pe care ai dat-o părinților lor,

spre cetatea pe care ai ales-o,

spre casa pe care am construit-o

pentru numele tău,

39ascultă din ceruri, din sălașul locuinței tale,

rugăciunile și cererile lor

și fă-le dreptate

și iartă-l pe poporul tău,

care a păcătuit împotriva ta!

40Acum, Dumnezeul meu,

să fie ochii tăi deschiși

și urechile tale atente

la rugăciunea din locul acesta!

41Doamne Dumnezeule,

ridică-te spre locul tău de odihnă,

tu și arca puterii tale!

Preoții tăi, Doamne Dumnezeule,

să se îmbrace cu mântuire

și sfinții tăi să se bucure de bine!

42Doamne Dumnezeule,

nu-ți îndepărta fața de la unsul tău

și adu-ți aminte de îndurările

[arătate] lui Davíd, slujitorul tău!”.