1 Macabei INTRODUCERE - Versiunea Biblia Romano-Catolic? 2020（VBRC2020）

INTRODUCERETitlu și conținut.În toate edițiile grecești ale Vechiului Testament, seria Cărților istoricese încheie cu textul a patru scrieri care poartă toate numele de „Macabèi”. Nu este vorba de o singură lucrare împărțită în patru părți, ci de patru scrieri independente una de cealaltă, dar având în comun un viu interes pentru aceeași epocă istorică: ciocnirea dramatică și crudă între iudaism și elenism, cu triumful primului. Dintre toate, pentru Bibliacatolică, doar primele două sunt canonice.Nu există informații precise cu privire la originile cărții 1Macabèi. Spre sfârșitul sec. al II-lea d.C., când apar primele referințe literare la această lucrare, numele comun cu care este desemnată este „Cartea faptelor Macabèilor” și doar mai târziu va fi introdus titlul „Prima Carte a Macabèilor”. Referindu-se la canonul cărților sacre primite de la evrei, Origene afirmă: „în afară de aceste cărți, sunt și cele ale Macabèilor, care au titlul de «Sarbàt-Sabanaèl»”. Nu se știe dacă această transcriere este exactă; rămâne greu de înțeles, în ciuda eforturilor făcute de cercetători; expresia ar putea să însemne „Cartea Casei (familiei) Asmonèilor” sau: „Cartea Casei (familiei) lui Sabanièl”. Cartea trebuie să fi fost scrisă în ebraică și probabil astfel exista în timpurile lui Origène.În 332 î.C., Alexàndru cel Mare, în drum spre cucerirea Egiptului, a traversat Palestína și, în timpul asediului cetății Tir, reușește supunerea Feníciei, a Iudèii și a Samaríei.Mica națiune iudaică se găsea înconjurată de cetăți elene și păgâne cu care nu putea să nu aibă în fiecare zi relații comerciale și sociale. Viața liberă a acestor cetăți, obiceiurile locuitorilor lor, simțământul lor de libertate personală și alte aspecte ale vieții păgâne erau tot atâtea provocări care exercitau o anumită atracție, în special asupra celor mai puțin pregătiți și mai puțin sensibili la credința tradițională.Lucrarea redă ciocnirea dintre aceste două culturi: cea iudaică și cea elenistă. În cursul relatării, se vede bine spre cine este îndreptată simpatia autorului. El însă se demonstrează mereu senin și obiectiv, limitând la maximum reflecțiile sale personale. Atât cât poate, lasă faptele înseși să vorbească în cruda lor succesiune. Doar în alegerea detaliilor și în dispoziția lor înțeleaptă se revelează abilitatea istoricului care reușește aproape întotdeauna să imprime lucrării sale un ton de dramatism crescând.Textul grec folosit pentru traducerea de față este prezent în codicele cele mai importante: Sinaìticus, Alexandrínus, Vènetus. De notat că 1Macabèilipsește din Còdex Vaticànus.Teologia.Este de remarcat absența absolută a intervențiilor supranaturale și miraculoase în 1Macabèi. S-a observat că religiozitatea protagoniștilor nu este inspirată de familiaritatea cu Dumnezeu, care apare departe și distant de oameni. Cu ocazia marilor decizii, nu este consultată vocea lui ca altădată, ci totul este lăsat la libera inițiativă a conducătorului, care poartă responsabilitatea oricărei mișcări.Este adevărat că, în toată cartea, Dumnezeu nu este menționat în mod direct nici măcar cu numele de „Domnul”. În schimb, apar apelativele: „Mântuitorul lui Israèl (1Mac 4,30); cerul (1Mac 3,18.19.60; 4,24; 12,15)” sau pur și simplu pronumele „el”, exprimat sau subînțeles. Acest lucru depinde de faptul că, după exilul babilonian, din respect față de Dumnezeu, se instaurase tendința de a nu scrie și de a nu pronunța numele divin, recurgând la locuțiuni sau la alte apelative.Trebuie subliniat respectul și venerația pentru cărțile sacre, izvorul de la care se alimentează spiritualitatea grupului Macabèilor. Nu sunt numai Cărțile Legii sau ale Alianței care, interzise de autoritățile seleucide, sunt păstrate și consultate în circumstanțe deosebit de critice, ci toate cărțile sacre în general, care insuflă curaj și oferă motive de mângâiere.Studiind religiozitatea din 1Macabèi, exegeții scot în evidență importanța atribuită în această carte legii mozaice. Se arată cum din lege se insistă mai ales asupra observării unor prescrieri exterioare, cum ar fi cele referitoare la circumcizie și la odihna sabatică. Se notează tendința de a face din acestea valoarea cea mai reprezentativă a religiei iudaice, căreia i se supun toate celelalte instituții tradiționale. Este pusă pe același plan cu templul și, uneori, asimilată cu alianța, care era fundamentul și baza religiozității tradiționale.În concluzie, 1Macabèi, în calitate de carte istorică, poate fi considerată drept rod și, în același timp, oglindă fidelă a timpului său, ale cărei idei și tendințe le reflectă cu inevitabilele lor deficiențe și limitări.Structura.Prima Carte a Macabèilor prezintă următoarea structură:I. PREMISELE REVOLTEI (1,1-64)

II. MATATÍA ÎNCEPE RĂZBOIUL SFÂNT (2,1-70)

III. IÙDA MACABÈUL, CONDUCĂTORUL IUDEILOR (3,1–9,22)

IV. IONATÀN, CONDUCĂTOR AL IUDEILOR ȘI MARE PREOT (9,23–12,53)

V. SIMÒN, MARE PREOT ȘI CONDUCĂTOR AL IUDEILOR (13,1–16,24)