1Ilíe din Tíșbe, unul dintre locuitorii din Galaád, i-a zis lui Aháb: „Viu este Domnul Dumnezeul lui Israél, în fața căruia stau, că în anii aceștia nu va fi nici rouă, nici ploaie decât la cuvântul meu”.
2Cuvântul Domnului a fost către:
3„Pleacă de aici, întoarce-te spre răsărit și ascunde-te lângă pârâul Cherít, care este în fața Iordánului!
4Vei bea apă din pârâu și am poruncit corbilor să se îngrijească de tine acolo”.
5El a plecat și a făcut după cuvântul Domnului. A mers și a locuit lângă pârâul Cherít, care este în fața Iordánului.
6Corbii îi aduceau pâine și carne dimineața și pâine și carne seara, iar el bea apă din pârâu.
7Dar după ceva timp, pârâul a secat, căci nu mai fusese ploaie în țară.
Ilíe, în Sarépta8Atunci, cuvântul Domnului i-a fost către:
9„Ridică-te, mergi la Sarépta din Sidón și rămâi acolo! Iată, am poruncit acolo unei femei văduve să se îngrijească de tine!”.
10[Ilíe] s-a ridicat și a mers la Sarépta. Când a ajuns la poarta cetății, iată, acolo era o femeie văduvă care strângea lemne! El a strigat către ea și i-a zis: „Adu-mi, te rog, puțină apă într-un vas ca să beau!”.
11Ea a plecat ca să-i aducă, iar el a strigat către ea: „Adu-mi, te rog, și o bucată de pâine!”.
12Ea a răspuns: „Viu este Domnul Dumnezeul tău că nu am nimic copt, ci doar un pumn de făină într-un vas și puțin ulei într-un urcior. Iată, strâng două vreascuri ca să merg să pregătesc pentru mine și pentru fiul meu: vom mânca și apoi vom muri”.
13Ilíe i-a zis: „Nu te teme, mergi și fă după cuvântul tău! Dar fă pentru mine o turtă mică mai întâi și adu-mi-o; apoi vei face pentru tine și pentru fiul tău!
14Căci așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israél:
«Vasul cu făină nu se va termina
și untdelemnul din urcior
nu se va împuțina
până în ziua când Domnul
va da ploaie peste fața pământului»”.
15Ea a mers și a făcut după cuvântul lui Ilíe. Și au mâncat el, ea și casa ei mult timp.
16Vasul cu făină nu s-a terminat și untdelemnul din urcior nu s-a împuținat, după cuvântul Domnului pe care l-a spus prin Ilíe.
Învierea fiului văduvei17După aceea, s-a îmbolnăvit fiul femeii, stăpâna casei. Boala lui a fost foarte grea până când nu a mai rămas în el suflare.
18[Femeia] i-a zis lui Ilíe: „Ce este între mine și tine, om al lui Dumnezeu? Ai venit la mine să-mi amintești nelegiuirea și să faci să-mi moară fiul?”.
19El i-a zis: „Dă-mi-l pe fiul tău!”. El l-a luat de la sânul ei, l-a urcat în camera de sus unde locuia el și l-a culcat pe patul lui.
20Apoi l-a chemat pe Domnul și a zis: „Doamne Dumnezeul meu, oare chiar vrei să-i faci rău văduvei care mă găzduiește la ea și să faci să-i moară fiul?”.
21S-a întins de trei ori peste copil, l-a chemat pe Domnul și a zis: „Doamne Dumnezeul meu, fă, te rog, să se întoarcă sufletul acestui copil în el!”.
22Domnul a ascultat glasul lui Ilíe și s-a întors sufletul copilului în el și a fost viu.
23Ilíe a luat copilul, l-a coborât din camera de sus în casă și l-a dat mamei lui. Și a zis Ilíe: „Iată, fiul tău este viu!”.
24Femeia i-a zis lui Ilíe: „Acum știu că ești un om al lui Dumnezeu și cuvântul Domnului în gura ta este adevăr!”.
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.
