1Poem. Al lui Davíd. Când era în peșteră. Rugăciune.
2Cu glasul meu strig către Domnul,
cu glasul meu caut har
de la Domnul meu,
3înaintea lui îmi vărs necazul,
înaintea lui fac cunoscută strâmtorarea.
4Și când slăbește în mine duhul meu,
tu cunoști cărările mele.
Pe calea pe care umblam,
mi-au întins cursă.
5Privește la dreapta mea și vezi:
nu este nimeni care să mă cunoască!
Niciun refugiu
nu mai este pentru mine
și nu este nimeni să se îngrijească
de sufletul meu.
6Am strigat către tine, Doamne,
am zis: tu ești refugiul meu,
tu ești partea mea
pe pământul celor vii.
7Ia aminte la strigarea mea,
căci sunt atât de slab!
Eliberează-mă de cei care mă urmăresc,
căci sunt mai tari decât mine!
8Fă să iasă sufletul meu din închisoare,
ca să laud numele tău;
drepții se vor strânge în jurul meu
atunci când mă vei răsplăti.
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.
