1Într-adevăr, toți oamenii sunt
din natură fără rost,
cei care nu au cunoașterea lui Dumnezeu și care, din cele bune care se văd,
nu au putut să-l recunoască
pe Cel care Este și, dând atenție lucrărilor,
nici nu l-au recunoscut pe Artizan.
2Însă sau focul, sau vântul,
sau aerul rapid,
sau ciclul stelelor, sau apa violentă,
sau strălucirea cerului
– dominatori ai lumii –
i-au considerat ca dumnezei.
3Dacă, uimiți de frumusețea lor,
le-au luat pe acestea ca dumnezei,
cu atât mai mult
să recunoască
că stăpânitorul acestora este mai bun,
este izvorul frumuseții
cel care le-a creat.
4Dacă sunt uimiți de putere și energie,
să considere de la ele
cu cât mai mult este mai puternic
cel care le-a creat!
5Căci din măreția și frumusețea
celor create,
prin analogie, se vede creatorul lor.
6Totuși, asupra lor reproșul este blând,
căci ei, probabil,
s-au înșelat căutându-l pe Dumnezeu
și voind să-l găsească.
7Iar ei, întorcându-se spre lucrările lui,
au cercetat și s-au lăsat convinși
de vederea,
pentru că cele văzute sunt frumoase.
8Cu toate acestea,
nici ei nu sunt de iertat.
9Căci dacă au avut puterea
să cunoască astfel de lucruri,
încât să poată intui veacului,
cum de nu l-au găsit repede
pe stăpânitorul acestora?
Cultul idolilor10Nefericiți sunt cei a căror speranță
este în cele moarte,
care numesc dumnezei
lucrările mâinilor oamenilor,
realizate din aur și din argint,
asemănare și reprezentare de animale
sau de piatră nefolositoare,
lucrare a unei mâini din vechime.
11Dacă un oarecare cioplitor
a tăiat cu ușurință un copac,
a îndepărtat cu grijă
toată scoarța lui dimprejur,
l-a lucrat frumos,
a făcut un vas util, în folosul vieții,
12iar resturile lucrării le-a consumat pentru ca să-și pregătească mâncarea
să se sature.
13Dar din rămășițele acestora
a luat un lemn bun de nimic,
strâmb și plin de noduri,
l-a sculptat cu atenție în său liber,
prin experiența cunoașterii l-a modelat
și l-a comparat cu imaginea unui om
14sau l-a asemănat
cu un oarecare biet animal,
l-a uns cu cretă roșie
și a colorat suprafața lui cu roșu:
a uns orice pată care era pe el.
15I-a făcut un lăcaș vrednic de el,
l-a așezat pe perete și l-a fixat sigur cu fier.
16Pentru ca să nu cadă,
el s-a îngrijit de mai înainte,
știind că nu poate să se ajute singur,
că este o imagine
și are nevoie de ajutor.
17El se roagă pentru proprietăți,
pentru căsătorii și pentru fii
și nu se rușinează să vorbească
dinaintea a ceea ce este neînsuflețit
și invocă pentru sănătate ceea ce este slab,
18pentru viață, ceea ce este mort,
îl consideră vrednic să invoce
pentru ajutor pe cel mai neștiutor,
pentru călătorie, pe cel care nu poate
să se folosească de picioare.
19Pentru câștig, pentru profit
și pentru succesul mâinilor cere putere
de la cel care nu are deloc putere în mâini.
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.
