2 Cronici 20 - Versiunea Biblia Romano-Catolic? 2020（VBRC2020）

Victoria lui Iosafát

1După aceea, fiii lui Moáb și fiii lui Amón și, cu ei, câțiva din Maón au venit la luptă împotriva lui Iosafát.

2Au venit și i-au făcut cunoscut lui Iosafát, zicând: „A venit împotriva ta o mare mulțime de dincolo de mare, din Arám; iată, sunt la Hațețón-Tamár, adică En-Ghédi!”.

3Iosafát a fost cuprins de teamă, a hotărât să-l caute pe Domnul și a declarat un post pentru întregul Iúda.

4Iúda s-a adunat să-l cheme pe Domnul și au venit și din cetățile lui Iúda să-l caute pe Domnul.

5Iosafát a stat în mijlocul adunării lui Iúda și a Ierusalímului, în casa Domnului, înaintea curții celei noi.

6Și a zis:

„Doamne Dumnezeul părinților noștri,

oare nu ești tu Dumnezeu în ceruri

și nu stăpânești tu

peste toate domniile popoarelor?

Oare nu sunt în mâna ta

tăria și puterea?

Nimeni nu poate să stea înaintea ta.

7Oare nu ești tu Dumnezeul nostru,

care i-ai alungat

pe locuitorii țării acesteia

dinaintea poporului tău, Israél,

și nu i-ai dat-o tu

descendenței lui Abrahám,

care te iubește pentru totdeauna?

8Ei au locuit în ea

și au construit în ea un sanctuar

pentru numele tău, zicând:

9«Dacă va veni peste noi vreun rău,

sabie sau judecată,

ciumă sau foamete,

vom veni înaintea acestei case

și înaintea feței tale,

– căci numele tău este în casa aceasta –

vom striga către tine

din necazul nostru,

iar tu ne vei asculta și ne vei elibera».

10Acum, iată, fiii lui Amón,

ai lui Moáb și cei din muntele Seír,

la care i-ai dat lui Israél să meargă

atunci când venea din țara Egiptului,

– căci s-au abătut de la ei

și nu i-au nimicit –

11iată-i cum ne răsplătesc,

venind să ne alunge din moștenirea ta

pe care tu ne-ai dat-o în stăpânire!

12Dumnezeul nostru,

oare nu vei face judecată împotriva lor?

Căci noi nu avem putere

înaintea acestei mari mulțimi

care vine împotriva noastră.

Noi nu știm ce să facem,

iar ochii noștri sunt

spre tine!”.

13Întregul Iúda stătea înaintea Domnului: pruncii, soțiile și fiii lor.

14Duhul Domnului a venit în mijlocul adunării peste Iahaziél, fiul lui Zaharía, fiul lui Benáia, fiul lui Ieiél, fiul lui Matanía, un levít dintre fiii lui Asáf.

15[Iahaziél] a zis: „Fiți atenți, voi cei din întregul Iúda, locuitorii din Ierusalím și tu, rege Iosafát! Așa vă vorbește Domnul: «Nu vă temeți și nu vă înspăimântați înaintea acestei mari mulțimi, căci lupta nu este a voastră, ci a lui Dumnezeu!

16Mâine, coborâți împotriva lor! Iată, ei vin pe urcușul Țiț; îi veți găsi la capătul torentului, în fața pustiului Ieruèl».

17Nu voi veți avea de luptat cu această ocazie: voi așezați-vă, stați și vedeți eliberarea Domnului, care este cu voi! Iúda și Ierusalím, nu vă temeți și nu vă înspăimântați! Mâine ieșiți înaintea lor și Domnul va fi cu voi!”.

18Iosafát s-a plecat cu fața la pământ, iar întregul Iúda și locuitorii Ierusalímului au căzut înaintea Domnului ca să se închine Domnului.

19Leviții dintre fiii lui Chehát și dintre fiii lui Córe s-au ridicat să-l laude pe Domnul Dumnezeul lui Israél cu glas tare și puternic.

20S-au sculat dimineața și au ieșit spre pustiul Técoa. În timp ce ieșeau, Iosafát a stat și le-a zis: „Ascultați-mă, Iúda și voi, locuitori ai Ierusalímului! Credeți în Domnul Dumnezeul vostru și veți fi întăriți! Aveți încredere în profeții lui și veți avea succes!”.

21Apoi s-a sfătuit cu poporul și a stabilit cântăreți pentru Domnul ca să-l laude în sfântă splendoare. Când ieșeau înaintea armatei, spuneau: „Preamăriți-l pe Domnul, căci veșnică este îndurarea lui!”.

22În momentul când au început să cânte cu bucurie și să-l laude, Domnul a pus o capcană împotriva fiilor lui Amón, ai lui Moáb și ai celor din muntele Seír care veniseră împotriva lui Iúda și au fost bătuți

23Fiii lui Amón și ai lui Moáb s-au ridicat împotriva locuitorilor din muntele Seír ca să-i distrugă și să-i nimicească. După ce au terminat cu locuitorii din Seír, s-au ajutat unul pe altul să se nimicească.

24Iúda a venit pe înălțimea spre pustiu; s-a întors spre mulțime și, iată, erau cadavre căzute la pământ și nu scăpase nimeni!

25Iosafát și poporul său au mers să ia prada de la ei. Au găsit multe bunuri, haine și obiecte prețioase. Au strâns mai mult decât puteau duce și timp de trei zile au adunat prada, pentru că era multă.

26A patra zi, s-au adunat la Émec-Beracá, pentru că acolo îl binecuvântaseră pe Domnul. De aceea au dat acelui loc numele de Émec-Beracá până azi.

27Toți oamenii din Iúda și din Ierusalím, cu Iosafát în frunte, s-au întors la Ierusalím cu bucurie, căci Domnul le dăduse bucurie asupra dușmanilor lor.

28Au intrat în Ierusalím în sunet de alăute, de harpe și de trâmbițe, până la casa Domnului.

29Groaza lui Dumnezeu a fost asupra tuturor domniilor pământului când au auzit că Domnul a luptat împotriva dușmanilor lui Israél.

30Domnia lui Iosafát a fost liniștită și Dumnezeul lui i-a dat odihnă de jur împrejur.

Sfârșitul domniei

31Iosafát a devenit rege peste Iúda. Avea treizeci și cinci de ani când a devenit rege și a domnit douăzeci și cinci de ani la Ierusalím. Numele mamei sale era Azubá, fiica lui Șilhí.

32El a mers pe calea tatălui său, Asá, și nu s-a abătut de la ea, făcând ceea ce este plăcut în ochii Domnului.

33Numai că înălțimile nu le-a îndepărtat și poporul încă nu avea inima statornică față de Dumnezeul părinților lor.

34Celelalte fapte ale lui Iosafát, cele dintâi și cele de pe urmă, iată-le scrise între Faptele lui Iehú, fiul lui Hanáni, care face parte din Cartea Regilor lui Israél.

35După aceea, Iosafát, regele lui Iúda, s-a aliat cu Ahazía, regele lui Israél, care lucra cu răutate.

36S-a unit cu el ca să facă corăbii care să meargă la Tarșíș. Și au făcut corăbii la Éțion-Ghéber.

37Eliezér, fiul lui Dodóva din Maréșa, a profețit împotriva lui Iosafát și a zis: „Pentru că te-ai aliat cu Ahazía, Domnul ți-a sfărâmat lucrarea”. Corăbiile au fost sfărâmate și n-au putut să meargă la Tarșíș.