1Când a auzit regele Ezechía, și-a sfâșiat hainele, s-a acoperit cu un sac și s-a dus în templul Domnului.
2I-a trimis pe Eliachím, peste palat, pe Șébna, secretarul, și pe preoții cei mai bătrâni acoperiți cu saci la profetul Isaía, fiul lui Ámoț.
3I-au zis: „Așa vorbește Ezechía: «Ziua aceasta este o zi de necaz, de pedeapsă și de rușine; căci copiii sunt aproape să se nască, dar nu are putere să îi nască.
4Poate că Domnul Dumnezeul tău a auzit toate cuvintele lui Rab-Șaché, pe care l-a trimis regele Asíriei, stăpânul său, să-l batjocorască pe Dumnezeul cel viu și să-l pedepsească Domnul Dumnezeul tău pentru cuvintele pe care le-a auzit. Înalță o rugăciune pentru cei care au mai rămas și mai există!»”.
5Slujitorii regelui Ezechía s-au dus la Isaía.
6Isaía le-a zis: „Așa să spuneți stăpânului vostru: «Așa vorbește Domnul: ‹Nu-ți fie teamă de cuvintele pe care le-ai auzit și prin care m-au insultat slujitorii regelui Asíriei›!
7Iată, voi pune în el un duh! Când va auzi o veste, se va întoarce în țara lui și-l voi face să cadă de sabie în țara lui»”.
Plecarea lui Rab-Șaché8Rab-Șaché s-a întors și l-a găsit pe regele Asíriei luptând împotriva Libná, căci auzise că plecase din Láchiș.
9Atunci, a auzit despre Tirháca, regele din Cuș, spunându-se: „Iată, a ieșit să lupte împotriva ta”.
El s-a întors și a trimis mesageri la regele Ezechía, zicând:
10„Așa să-i spuneți lui Ezechía, regele lui Iúda: «Să nu te înșele Dumnezeul tău în care te încrezi, zicând: ‹Nu va fi dat Ierusalímul în mâinile regelui Asíriei›.
11Iată, ai auzit ce au făcut regii Asíriei tuturor țărilor pe care le-au nimicit. Iar tu vei scăpa?
12I-au eliberat pe ei dumnezeii neamurilor pe care le-au nimicit părinții mei: Gozán, Harán, Réțef și pe fiii lui Éden din Telasár?
13Unde este regele din Hamát, regele din Arpád și regele cetății Sefarváim, din Hená și Ivá?»”.
14Ezechía a luat scrisorile din mâna mesagerilor și le-a citit. Apoi a urcat în templul Domnului. Ezechía le-a deschis înaintea Domnului.
15Ezechía s-a rugat înaintea Domnului și a zis:
„Doamne Dumnezeule al lui Israél,
care șezi peste heruvimi!
Tu ești singurul Dumnezeu
pentru toate stăpânirile pământului!
Tu ai făcut cerul și pământul.
16Pleacă-ți, Doamne, urechea și ascultă!
Deschide-ți, Doamne, ochii și vezi!
Ascultă cuvintele lui Senaheríb
pe care le-a trimis ca să-l insulte
pe Dumnezeul cel viu!
17Este adevărat, Doamne,
că regii Asíriei au distrus popoare și țări.
18I-au dat pe zeii lor în foc,
căci ei nu erau dumnezei,
ci lucrarea mâinilor oamenilor
din lemn și din piatră.
Și au pierit.
19Acum, Doamne Dumnezeul nostru,
eliberează-ne din mâna lui!
Și vor ști toate stăpânirile pământului
că numai tu, Doamne, ești Dumnezeu”.
20Atunci Isaía, fiul lui Ámoț, a trimis la Ezechía să-i spună: „Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israél: «Am auzit rugăciunea pe care mi-ai adresat-o referitor la Senaheríb, regele Asíriei».
21Acesta este cuvântul pe care l-a rostit Domnul împotriva lui:
«Te disprețuiește și râde de tine
fecioara, fiica Siónului.
În urma ta dă din cap
fiica Ierusalímului.
22Pe cine l-ai disprețuit și l-ai insultat?
Împotriva cui ți-ai ridicat glasul
și ți-ai înălțat privirea?
Împotriva sfântului lui Israél!
23Prin mesagerii tăi l-ai disprețuit
pe stăpânul meu, zicând:
‹Cu mulțimea carelor mele
am urcat pe vârful munților,
pe coastele Libánului.
Voi tăia cedrii lui cei înalți
și chiparoșii lui cei aleși.
Voi intra până la locuințele lui
cele mai îndepărtate,
până la pădurea lui cea mai deasă!
24Am săpat și am băut ape străine.
Am secat cu talpa picioarelor mele
toate canalele Egiptului›.
25Nu ai auzit oare?
Din timp am pregătit aceasta;
din zile îndepărtate am plănuit
și acum o fac.
Era ca tu să transformi
cetăți fortificate
într-un morman de ruine.
26Locuitorii lor sunt slăbiți de forță,
înspăimântați și făcuți de rușine.
Au ajuns ca iarba câmpului,
ca verdeața,
ca grâul de pe acoperișuri,
uscat înainte de a ajunge
la maturitate.
27Dar eu știu când șezi,
când ieși și când intri
și când ești furios împotriva mea.
28Pentru că ești furios împotriva mea
și pentru că trufia ta a ajuns
la urechile mele,
voi pune verigă în nările tale
și zăbală între buzele tale
și te voi face să te întorci
pe drumul pe care ai venit.
29Acesta să-ți fie semnul:
anul acesta veți mânca
ceea ce crește de la sine
și al doilea an ce va răsări;
dar în al treilea an veți semăna,
veți secera, veți sădi vii
și veți mânca din rodul lor.
30Cei scăpați ai casei lui Iúda
care au rămas
din nou vor prinde
rădăcină dedesubt
și vor da rod deasupra.
31Căci din Ierusalím va ieși un rest
și cei scăpați din muntele Siónului.
Iată ce va face zelul
Domnului Sabaót!».
32De aceea, așa vorbește Domnul
împotriva regelui Asíriei:
«Nu va intra în cetatea aceasta,
nici nu va arunca săgeți în ea;
nu va sta înaintea ei cu scuturi
și nu va ridica șanțuri împotriva ei.
33Pe drumul pe care a venit,
pe acela se va întoarce
și nu va intra în cetatea aceasta.
Oracolul Domnului!
34Voi ocroti cetatea aceasta
ca s-o eliberez de dragul meu
și de dragul lui Davíd, slujitorul meu»”.
35În noaptea aceea, a ieșit îngerul Domnului și a lovit în tabăra asiriénilor o sută optzeci și cinci de mii de oameni. Când s-au trezit dimineața, iată, toți erau trupuri moarte!
36Atunci Senaheríb, regele Asíriei, și-a ridicat, a plecat și s-a întors. A locuit la Niníve.
37În timp ce el se închina în templul lui Nisróc, dumnezeul său, Adramélec și Sar-Éțer, fiii săi, l-au lovit cu sabia. Apoi au fugit în țara Ararát. Și a domnit Ésar-Hadón, fiul lui, în locul său.
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.
