2 Samuel 16 - Versiunea Biblia Romano-Catolic? 2020（VBRC2020）

Davíd și Țibá

1Davíd trecuse puțin de vârf și, iată, Țibá, un slujitor al lui Mefibóșet, înaintea lui cu doi măgari înșeuați pe care erau două sute de pâini, o sută de turte de stafide, o sută de legături de fructe și un burduf cu vin.

2Regele i-a zis lui Țibá: „Ce sunt acestea la tine?”. Țibá i-a răspuns: „Măgarii sunt pentru casa regelui, pentru călărie; pâinile și fructele sunt pentru hrana slujtorilor, iar vinul pentru potolirea setei celor ce sunt obosiți în pustiu”.

3Regele i-a zis: „Unde este fiul stăpânului tău?”. Țibá i-a răspuns regelui: „Iată, locuiește în Ierusalím, căci a zis: «Astăzi casa lui Israél îmi va da înapoi domnia tatălui meu»”.

4Regele i-a zis lui Țibá: „Tot ce este al lui Mefibóșet este al tău”. Țibá a zis: „Mă prostern, că am aflat har în ochii stăpânului meu, regele”.

Șiméi îl blestemă pe Davíd

5Davíd a ajuns la Bahurím. De acolo a ieșit un om din familia casei lui Saul. Numele lui era Șiméi, fiul lui Ghéra. El a ieșit blestemând.

6Arunca pietre împotriva lui Davíd și împotriva tuturor slujitorilor regelui Davíd, iar tot poporul și toți vitejii erau la stânga și la dreapta.

7Șiméi vorbea astfel când blestema: „Du-te, du-te, om sângeros, om nelegiuit!

8Domnul să întoarcă asupra ta tot sângele casei lui Saul, în locul căruia domnești! Domnul să dea stăpânirea ta în mâinile lui Absalóm, fiul tău! Iată, ai ajuns în nenorocire, căci ești un om sângeros!”.

9Atunci, Abișái, fiul Țerúiei, i-a zis regelui: „Pentru ce îl blestemă acest câine mort pe domnul meu, regele? Lasă-mă, te rog, să mă duc să-i răsucesc capul!”.

10Regele i-a zis: „Ce ne privește pe mine și pe voi, fii ai Țerúiei? Dacă blestemă, este pentru că Domnul i-a zis: «Blestemă-l pe Davíd!». Și cine poate să spună: «De ce faci astfel?»?”.

11Davíd le-a zis lui Abișái și tuturor slujitorilor săi: „Iată, fiul meu, care a ieșit din trupul meu, caută viața mea; cu cât mai mult acest fiu al lui Beniamín! Lăsați-l să blesteme, căci Domnul i-a zis.

12Poate Domnul va vedea necazul meu și-mi va face bine în locul blestemelor de azi”.

13Davíd și oamenii lui și-au continuat drumul. Șiméi mergea pe o parte a muntelui, paralel cu. Mergând, blestema, azvârlea cu pietre împotriva lui și arunca praf.

14Regele și tot poporul care era cu el au ajuns la Aiefim și s-au odihnit acolo.

15Absalóm și tot poporul, bărbații lui Israél, au venit la Ierusalím, iar Ahitófel era cu el.

16Când Hușái, archéul, prietenul lui Davíd, a ajuns la Absalóm, i-a zis: „Trăiască regele! Trăiască regele!”.

17Absalóm i-a zis lui Hușái: „Aceasta este dragostea ta față de prietenul tău? Pentru ce nu te-ai dus cu prietenul tău?”.

18Hușái i-a răspuns lui Absalóm: „Pentru că vreau să fiu al aceluia pe care l-a ales Domnul și tot poporul acesta și toți bărbații lui Israél. Cu el vreau să rămân.

19De altfel, cui îi voi sluji? Oare nu fiului său? Cum am slujit înaintea tatălui tău, așa voi sluji și înaintea ta”.

Absalóm și concubinele lui Davíd

20Absalóm i-a zis lui Ahitófel: „Sfătuiți-vă împreună ce avem de făcut!”.

21Ahitófel i-a zis lui Absalóm: „Intră la concubinele tatălui tău pe care le-a lăsat să păzească palatul. Tot Israélul va auzi că îl urăști pe tatăl tău și se vor întări mâinile tuturor celor care sunt cu tine.

22Au întins un cort pentru Absalóm pe terasă, iar Absalóm a intrat la concubinele tatălui său în văzul întregului Israél.

23Sfatul pe care îl dădea Ahitófel în acele zile era ca și cum cineva l-ar fi consultat pe Dumnezeu. Așa erau toate sfaturile lui Ahitófel date atât lui Davíd, cât și lui Absalóm.