2 Macabei 4 - Versiunea Biblia Romano-Catolic? 2020（VBRC2020）

Nelegiuirile lui Símon

1Símon, despre care s-a vorbit mai înainte, cel care denunțase vistieria și patria, îl vorbea de rău pe Onías, că el fusese instigatorul împotriva lui Heliodór și artizanul relelor care l-au lovit.

2Pe binefăcătorul cetății, pe apărătorul conaționalilor, pe cel zelos față de lege îndrăznea să-l numească conspirator împotriva intereselor.

3Dușmănia împotriva acestuia a înaintat, așa încât s-au săvârșit și omoruri de către cei tocmiți de Símon.

4Onías, considerând cât de primejdioasă este dușmănia și cum Apolónius, lui Menestéus, guvernatorul Celesíriei și al Feníciei, mărea răutatea lui Símon,

5s-a dus la rege, nu ca să devină acuzatorul cetățenilor, ci urmărind ceea ce este în interesul întregului popor și al fiecăruia.

6Căci văzuse că fără bunăvoința regelui nu va putea obține pacea în interesele și că Símon nu va pune capăt nebuniei lui.

Marele preot Iáson introduce elenismul

7Însă, când Seleúcus a trecut din viață și obținând Antióh, cel numit Epifánul, domnia, Iáson, fratele lui Onías, a pus mâna prin înșelăciune pe funcția de mare preot,

8promițându-i regelui, într-o întâlnire, trei sute șaizeci de talánți de argint și alți optzeci dintr-o altă intrare.

9Pe lângă aceștia, s-a angajat în scris să-i dea alți o sută cincizeci de talánți dacă i se dă autoritatea să înființeze un gimnaziu și o efebie, iar cei care sunt în Ierusalím să fie înscriși ca Antiòhieni.

10Primind acordul regelui, a pus mâna pe putere imediat și i-a constrâns pe conaționalii săi să treacă la obiceiuri grecești.

11A desființat favorurile regale stabilite iudeilor prin Ioàn, tatăl lui Eupolémos, cel care a făcut delegația pentru prietenia și alianța cu románii, a abolit legile cetățenești, înlocuindu-le cu practici ilegale.

12A construit cu plăcere gimnaziul chiar sub acropole și îi aduna pe cei mai buni dintre efebii care purtau pălării cu boruri largi.

13S-a ajuns la culmea elenismului și a introducerii obiceiurilor străine din cauza fărădelegii nemăsurate a nelegiuitului și a celui care nu era mare preot, Iáson.

14Nici preoții nu mai aveau râvnă pentru cele ale slujirii altarului, ci, disprețuind templul și neglijând jertfele, alergau să ia parte la jocurile ilegale în palestră, la chemarea discului.

15Lucrurile prețuite de părinți nu mai erau cinstite de nimeni, ci mult mai mult erau apreciate gloriile grecești,

16acelea din cauza cărora i-au lovit necazuri mari, fiindcă tocmai aceia al căror fel de viață voiau să-l imite și cu care voiau să se asemene, ei aveau să devină dușmani și prigonitori.

17Nu este puțin lucru să necinstești legile dumnezeiești. Aceasta se va vedea în cele ce urmează.

18Când erau luptele la cinci ani în Tir și regele era prezent,

19ticălosul Iáson a trimis din Ierusalím spectatori Antiòheni care au dus cu ei trei sute de drahme de argint pentru jertfa lui Hercúle. Cei care duceau au considerat că nu se cuvenea să le folosească pentru jertfă și să le păstreze pentru altă cheltuială.

20Acestea, care fuseseră trimise pentru jertfa lui Hercúle, din cauza celor care le purtau, au fost vărsate pentru pregătirea triremelor.

Antióh Epifánul, aclamat la Ierusalím

21Când Apolónius, lui Menestéus, a fost trimis în Egipt la înscăunarea regelui Filométor, Antióh a înțeles că are gânduri străine față de el și a hotărât să se pună în siguranță. Atunci a ajuns la Iópe și apoi a mers la Ierusalím.

22A fost primit de Iáson și de cetate cu măreție și a fost întâmpinat cu torțe și cu strigăte. De aici a mărșăluit spre Fenícia.

Meneláu devine mare preot

23După trei ani, Iáson l-a trimis pe Meneláu, fratele lui Símon, cel amintit mai înainte, ca să ducă regelui banii și să-i amintească să termine lucrurile urgente.

24Prezentându-se la rege și lăudându-l în modul celor puternici, a dobândit pentru el funcția de mare preot, dându-i cu trei sute de talánți de argint mai mult decât Iáson.

25Luând împuternicirile regești, s-a apropiat de funcția de mare preot, neavând nimic vrednic, ci mai degrabă mânia unui tiran crud și furia unei fiare sălbatice.

26Iáson, care l-a înșelat pe propriul frate, a fost înșelat de un altul și a fost constrâns să fugă în ținutul Amánitis.

27Meneláu a luat în stăpânire puterea, dar din banii promiși regelui nu plătea nimic.

28Sostratos, guvernatorul acropolei, i-a făcut cerere, pentru că el era împuternicit cu dărilor. De aceea, amândoi au fost chemați de rege.

29Meneláu l-a lăsat ca locțiitor în funcția de mare preot pe Lisimáh, fratele său, iar Sostratos pe Crátes, peste ciprioți.

Asasinarea lui Onías

30Întâmplându-se acestea, s-au ridicat cei din Tars și din Málos și s-au revoltat pentru că fuseseră date în dar lui Antióhidis, concubina regelui.

31Regele a plecat în grabă să liniștească lucrurile și l-a lăsat ca locțiitor pe Andrónic, unul dintre demnitarii vrednici.

32Meneláu, considerând că a prins un moment favorabil, a sustras câteva lucruri de aur din templu și i le-a dăruit lui Andrónic, iar pe celelalte a reușit să le vândă în Tir și în cetățile învecinate.

33Când a aflat clar acestea, Onías l-a mustrat, plecând într-un loc sigur, la Dáfne, care este lângă Antiòhía.

34Meneláu, luându-l deoparte pe Andrónic, l-a îndemnat să pună mâna pe Onías. Acesta s-a apropiat de Onías și, încrezându-se în viclenie, i-a întins mâna dreaptă cu jurământ, deși avea o suspiciune, și l-a convins să iasă din locul sigur. Atunci, Andrónic l-a ucis îndată, fără să țină cont de dreptate.

35Din cauza aceasta, nu doar mulți iudei, ci și dintre celelalte neamuri s-au indignat și s-au mâniat pentru uciderea nedreaptă a acestui bărbat.

36Când regele s-a întors din ținuturile Cilíciei, iudeii din cetate și aceia dintre greci care urau nelegiuirea au venit la el cu problema legată de uciderea lui Onías.

37Antióh s-a mâhnit în adâncul sufletului, a fost mișcat de milă și l-a plâns pentru prudența și buna purtare a celui mort.

38Apoi, aprins fiind de mânie, imediat i-a luat lui Andrónic de purpură și, rupându-i hainele, l-a purtat prin toată cetatea până în locul unde acesta își arătase nelegiuirea față de Onías. Acolo l-a scos din lumea aceasta pe ticălos și s-a împlinit pedeapsa dreaptă a Domnului.

Moartea lui Lisimáh

39Făcându-se multe sacrilegii în cetate de către Lisimáh cu știrea lui Meneláu, când s-a răspândit vestea, mulțimea s-a adunat împotriva lui Lisimáh pentru că multe obiecte de aur fuseseră deja împrăștiate.

40Mulțimea s-a ridicat cuprinsă de mânie. Lisimáh a înarmat trei mii de oameni și a pornit atacuri nelegiuite sub conducerea unui oarecare Aurános, om înaintat în vârstă, dar și în nebunie.

41Dându-și seama de atacul lui Lisimáh, unii au pus mâna pe pietre, alții pe pari groși, alții, luând cenușa care era acolo, aruncau de-a valma asupra lui Lisimáh.

42De aceea, pe mulți i-au rănit, pe alții i-au doborât, pe toți ceilalți i-au pus pe fugă, iar pe sacrileg au pus mâna lângă vistierie.

43Pentru acestea, s-a pornit judecată împotriva lui Meneláu.

44Când regele a ajuns la Tir, trei bărbați trimiși de sfatul bătrânilor au apărat în fața cauza lor.

45Fiind fără scăpare, Meneláu i-a promis bani mulți lui Ptoleméu, lui Doriménes, ca să-l convingă pe rege.

46Ptoleméu, luându-l pe rege în portic ca pentru a se răcori, l-a făcut să-și schimbe părerea.

47Acesta l-a eliberat pe Meneláu, cauza întregii nenorociri, iar pe bieții judecători, care ar fi fost lăsați liberi chiar dacă ar fi vorbit înaintea sciților, i-a condamnat la moarte.

48Imediat au avut de suportat o pedeapsă nedreaptă cei care au vorbit în favoarea cetății, a poporului și lucrurilor sfinte.

49De aceea, chiar și cei din Tir, care urau nelegiuirea, au contribuit cu dărnicie la înmormântarea lor.

50Meneláu, din cauza lăcomiei celor puternici, a rămas în funcție și, crescând în răutate, a ajuns marele ticălos al concetățenilor lui.