Qohelet 1 - Versiunea Biblia Romano-Catolic? 2020（VBRC2020）

I. PARTEA ÎNTÂIOmul, în fața limitelor sale

1Cuvintele lui Qohelét,

fiul lui Davíd, rege în Ierusalím.

2Deșertăciunea deșertăciunilor

– spune Qohelét –

deșertăciunea deșertăciunilor,

toate sunt deșertăciune!

3Ce folos are omul din toată truda lui

cu care trudește sub soare?

4O generație trece, o generație vine,

dar pământul rămâne mereu.

5Soarele răsare, soarele apune,

tânjește spre locul de unde va răsări.

6Vântul merge spre sud

și se întoarce spre nord,

se învârte și înconjoară

și se întoarce vântul

pe circuitul său.

7Toate râurile curg spre mare,

și marea nu se umple:

spre locurile de unde râurile curg,

acolo se întorc ca să curgă.

8Toate lucrurile se frământă

și niciun om

nu poate să spună;

ochiul nu se satură să vadă

și urechea nu se umple

cu ceea ce aude.

9Ceea ce a fost va mai fi

și ceea ce s-a făcut se va mai face:

nu este nimic nou sub soare.

10Ar putea fi un lucru

despre care să se spună:

„Iată, acesta este nou!”,

dar el a fost deja în vremurile

care au fost înaintea noastră.

11Nu este amintire

despre cele care au fost mai înainte

și nici nu va fi amintire

despre cele care vor fi la sfârșit

la cei care vor fi după.

Mărturisirea regelui Solomón

12Eu, Qohelét, am fost rege peste Israél, în Ierusalím.

13Mi-am pus la inimă să caut și să cercetez cu înțelepciune tot ceea ce s-a făcut sub cer; aceasta este o îndeletnicire pe care a dat-o Dumnezeu fiilor oamenilor ca să se chinuie cu ea.

14Am văzut toate lucrările care s-au făcut sub soare și, iată, totul este deșertăciune și goană după vânt!

15Ceea ce este strâmb

nu se poate îndrepta

și ceea ce lipsește

nu se poate număra.

16Mi-am zis eu în inima mea: „Iată, eu am crescut și am adunat mai mult decât toți cei care au fost înaintea mea în Ierusalím și inima mea a văzut înmulțindu-se înțelepciunea și cunoașterea!

17Mi-am pus la inimă să cunosc înțelepciunea și să cunosc prostia și nebunia. Dar recunosc că și acestea sunt goană după vânt.

18Căci în multă înțelepciune

este multă indignare

și dacă se adaugă cunoaștere,

se adaugă și chin”.