1Doamne, părintele
și stăpânul vieții mele,
nu mă abandona voinței lor
și nu lăsa să cad din cauza lor!
2Cine va pune biciul
peste gândirea mea
și educația înțelepciunii, în inima mea?
Ca să nu fie cruțate erorile mele
și păcatele lor să nu fie neglijate.
3Ca să nu se înmulțească erorile mele
și să nu sporească păcatele mele,
iar eu să cad înaintea potrivnicilor mei și dușmanul meu
să se bucure pe seama mea.
De aceștia, departe este speranța
îndurării tale!
4Doamne, părintele și Dumnezeul vieții mele, nu-mi da semeția ochilor!
5Îndepărtează de la mine pofta!
6Pofta pântecelui și desfrâul să nu mă cuprindă și nu mă da poftei nerușinate!
Jurămintele7Fiilor, ascultați educația gurii!
Cine o păzește nu se va pierde.
8Păcătosul va fi prins de pe buzele sale,
iar cel care insultă și cel arogant
se vor scandaliza de ele.
9Nu-ți deprinde gura cu jurământul
și nu te obișnui cu numirea Celui Sfânt!
10Așa cum servitorului cercetat
fără încetare
nu i se împuținează vânătăile,
tot așa, cel care jură și îl numește
[pe Domnul] încontinuu
nu va fi curățat de păcat.
11Omul care jură mult
se va umple de nelegiuire
și biciul nu se va îndepărta de casa lui.
Dacă greșește,
păcatul lui va fi asupra sa.
Dacă trece cu vederea,
păcătuiește de două ori.
Dacă jură fals, nu va fi îndreptățit
și casa lui se va umple de pericole.
Cuvintele nepotrivite12Există un mod de a vorbi
comparabil cu moartea:
să nu se găsească în moștenirea lui Iacób!
Toate acestea stau departe de cei pioși
și ei nu se tăvălesc în păcate.
13Nu-ți obișnui gura
cu grosolănia necuviincioasă,
pentru că în ea este cuvântul păcatului!
14Amintește-ți de tatăl tău și de mama ta
când stai în mijlocul celor mari,
ca nu cumva să uiți înaintea lor
și, după obiceiul tău, să te porți ca un nebun:
vei dori să nu te fi născut
și vei blestema ziua nașterii tale!
15Un om obișnuit cu vorbe jignitoare
nu va fi educat în toate zilele sale.
16Două feluri multiplică păcatele
și al treilea provoacă mânia.
17Pofta fierbinte este ca focul aprins:
nu se va stinge
până când nu se va îndestula;
omul desfrânat în carnea trupului său
nu va afla odihnă
până când nu-l va arde focul;
pentru omul desfrânat, orice pâine este dulce și el nu va înceta până când va muri.
18Omul care încalcă patul său,
zicând în inima lui: „Cine mă vede? Întuneric este în jurul meu
și pereții mă ascund;
nimeni nu mă vede.
De ce să mă preocup de păcatele mele?
Cel Preaînalt nu-și va aduce aminte”.
19Ochii oamenilor sunt spaima lui
și nu știe că ochii Domnului
sunt de o mie de ori mai strălucitori
decât soarele:
ei observă toate căile oamenilor
și pătrund toate părțile ascunse.
20Înainte de a fi fost create,
toate îi erau cunoscute,
tot așa după terminarea lor.
21Acesta va fi pedepsit în piețele cetății
și, unde nu se gândea, va fi prins.
Femeia adulteră22Tot așa și femeia
care și-a părăsit soțul
și i-a adus un moștenitor de la un străin.
23Mai întâi, nu a ascultat de legea Celui Preaînalt; în al doilea rând, a greșit față de soțul ei; în al treilea rând, a comis adulter prin desfrânare și a adus copii de la un bărbat străin.
24Aceasta va fi adusă în adunare
și va fi o cercetare cu privire la copiii ei.
25Copiii ei nu vor prinde rădăcină
și ramurile ei nu vor aduce roade.
26Va lăsa amintirea ei spre blestem
și ocara ei nu se va șterge.
27Cei care rămân vor recunoaște
că nimic nu este mai bun
decât teama de Domnul
și nimic mai dulce
decât să ții poruncile Domnului.
28 Glorie mare este să-l urmezi pe Domnul și a fi primit de el
înseamnă lungime de zile.
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.
