1Cuvântul Domnului care a fost către Ioél, fiul lui Petuél.
2Ascultați aceasta, bătrâni,
și plecați-vă urechea,
toți locuitorii țării!
Oare a mai fost aceasta
în zilele voastre
sau în zilele părinților voștri?
3Povestiți-o fiilor voștri și fiii voștri,
fiilor lor și fiii lor, generației următoare!
4Ce a rămas de la vierme,
l-a devorat lăcusta;
ce a rămas de la lăcustă,
l-a devorat cărăbușul
și ce a rămas de la cărăbuș,
l-a devorat omida.
5Treziți-vă, bețivilor, și plângeți!
Jeliți, toți cei care beți vin,
din cauza mustului,
pentru că vi s-a luat de la gură!
6Căci urcă împotriva țării mele
un neam puternic și fără număr:
dinții lui sunt ca dinții leului
și are măsele ca leoaica.
7A pus să fie via mea o devastare,
smochinul, un trunchi.
L-a decojit și l-a aruncat,
iar rădăcinile sale s-au albit.
8Gemi ca o fecioară încinsă cu sac
pentru stăpânul tinereții sale!
9Au încetat ofrandele și libațiile
din casa Domnului;
jelesc preoții, slujitorii Domnului.
10Câmpia este devastată,
pământul geme,
pentru că grâul este devastat,
mustul a secat
și untdelemnul lipsește.
11Rușinați-vă, plugari,
și gemeți, viticultori,
din cauza grâului și a orzului,
căci s-a pierdut secerișul câmpului!
12Via s-a uscat, smochinul s-a veștejit,
rodiul și palmierul, mărul
și toți copacii câmpiei s-au uscat.
A încetat veselia dintre fiii oamenilor.
Invitație la pocăință și la rugăciune13Încingeți-vă și văitați-vă, preoților!
Gemeți, slujitori ai altarului;
veniți și petreceți noaptea cu saci,
slujitori ai Dumnezeului meu!
Căci au dispărut din casa
Dumnezeului vostru ofranda și libația.
14Consacrați un post,
convocați o adunare!
Adunați-i pe bătrâni,
pe toți locuitorii țării
în casa Domnului
Dumnezeului vostru
și strigați către Domnul!
15„Ah, ce zi! Da, se apropie
ziua Domnului,
vine ca o devastare
de la Cel Atotputernic”.
16Oare nu s-au luat dinaintea ochilor noștri hrana, veselia și bucuria,
din casa Dumnezeului nostru?
17S-au uscat semințele sub brazdele lor,
au fost devastate grânarele
și au fost dărâmate hambarele,
pentru că s-a uscat grâul.
18Cum gem animalele!
Cirezile de vite rătăcesc,
căci nu mai este cine să le pască;
chiar și turmele de oi suferă.
19Către tine, Doamne, strig,
căci focul a devorat pășunile din pustiu
și flacăra a ars toți copacii câmpiei.
20Chiar și animalele câmpiei
se îndreaptă către tine,
căci s-au uscat canalele de apă
și focul a devorat pășunile din pustiu.
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.
