Evrei 11 - Versiunea Biblia Romano-Catolic? 2020（VBRC2020）

Definiția credinței și primii mărturisitori ai ei

1Credința este garanția realităților sperate, dovada realităților care nu se văd.

2Datorită ei, cei din vechime au primit o bună mărturie.

3Prin credință, înțelegem că lumea a fost alcătuită prin cuvântul lui Dumnezeu, așa încât ceea ce se vede provine din cele care nu se văd.

4Prin credință, Ábel i-a oferit lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cáin; prin ea i s-a dat mărturie că este drept. Dumnezeu însuși dă mărturie despre darurile lui. Datorită ei, deși mort, el încă mai vorbește.

5Prin credință, Enóh a fost înălțat ca să nu vadă moartea și nu a fost găsit pentru că Dumnezeu îl înălțase

. Înainte de înălțarea lui, el a primit mărturie că era plăcut înaintea lui Dumnezeu.

6Or, fără credință, este imposibil să fii plăcut, pentru că cel care se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că el este și îi răsplătește pe cei care-l caută.

7Prin credință, Nóe, înștiințat despre cele care încă nu se vedeau, cuprins de o teamă sfântă, a construit o arcă pentru salvarea casei lui; prin credință, a condamnat lumea și a devenit moștenitorul dreptății.

Credința lui Abrahám

8Prin credință, Abrahám a ascultat atunci când a fost chemat să plece spre un loc pe care avea să-l primească drept moștenire și a plecat fără să știe unde merge.

9Prin credință, s-a stabilit în Țara Promisă ca un străin și a locuit în corturi împreună cu Isáac și Iacób, care sunt împreună-moștenitori ai acestei promisiuni,

10căci el aștepta cetatea care are temelii, al cărei arhitect și constructor este Dumnezeu.

11Prin credință, și Sára, deși sterilă și trecută de vârstă, a primit puterea de a zămisli un fiu, pentru că l-a considerat demn de încredere pe cel care făcuse promisiunea.

12De aceea, dintr-un singur om, și acela aproape de moarte, s-au născut urmași mulți cât stelele cerului și cât nisipul de pe țărmul mării, care este fără număr.

13Toți aceștia au murit în credință, fără să fi primit promisiunile, dar le-au văzut și le-au salutat de departe, mărturisind că sunt străini și călători pe pământ.

14Cei care vorbesc astfel arată că sunt în căutarea unei patrii.

15Însă dacă și-ar fi amintit de aceea din care ieșiseră, ar fi avut timp să se întoarcă;

16dar, de fapt, ei aspiră după una mai bună, adică cea cerească. Tocmai de aceea, Dumnezeu nu se rușinează să fie numit Dumnezeul lor, pentru că le-a pregătit o cetate.

17Prin credință, Abrahám l-a adus ca jertfă pe Isáac atunci când a fost pus la încercare; și era să-l jertfească pe singurul născut, el care primise cu bucurie promisiunile,

18căruia i se spusese: „În Isáac va fi numită descendența ta”.

19El credea că Dumnezeu este atât de puternic încât să învie morții, de aceea l-a redobândit ca semn.

20Prin credință, Isáac i-a binecuvântat pe Iacób și pe Esáu pentru cele ce aveau să vină.

21Prin credință, Iacób, când era pe moarte, a binecuvântat pe fiecare dintre fiii lui Iosíf, s-a prosternat sprijinindu-se pe vârful toiagului său

.

22Prin credință, Iosíf, la sfârșitul, a amintit exodul fiilor lui Israél și a dat porunci cu privire la osemintele sale.

Credința lui Moise

23Prin credință, Moise, abia născut, a fost ascuns de părinții lui timp de trei luni, pentru că au văzut cât de frumos era copilul și nu s-au temut de decretul regelui.

24Prin credință, Moise, când s-a făcut mare, a refuzat să fie numit fiul fiicei lui Faraón,

25alegând mai degrabă să sufere cu poporul lui Dumnezeu decât să aibă plăcerea de o clipă a păcatului,

26considerând ca o bogăție mai mare disprețul pentru Cristos decât bogățiile Egiptului, pentru că avea privirea ațintită spre răsplată.

27Prin credință a părăsit el Egiptul, fără să se teamă de mânia regelui: el a rămas neclintit, pentru că îl vedea pe Cel Nevăzut.

28Prin credință, a celebrat Paștele și stropirea cu sânge, pentru ca Nimicitorul primilor născuți să nu se atingă de ei.

29Prin credință, au trecut Marea Roșie ca pe pământ uscat; egiptenii, când au încercat, au fost înghițiți.

30Prin credință, au căzut zidurile Ierihonului când au fost înconjurate timp de șapte zile.

31Prin credință, Raháb, desfrânata, nu a pierit împreună cu cei necredincioși, deoarece a primit spionii cu pace.

Mărturia dată de eroii credinței

32Și ce să mai spun? Căci nu mi-ar ajunge timpul să povestesc cu de-amănuntul despre Ghedeón, Bárac, Samsón, Iéfte, Davíd și Samuél și despre profeți,

33care, prin credință, au cucerit regate, au înfăptuit dreptatea, au dobândit promisiunile, au astupat gurile leilor,

34au stins puterea focului, au fugit de ascuțișul sabiei, și-au recăpătat puterile după boală, au devenit puternici în luptă, au pus pe fugă taberele străinilor.

35Unele femei și-au redobândit morții prin înviere. Alții însă au fost torturați și n-au acceptat eliberarea, ca să dobândească o înviere mai bună.

36Alții, apoi, au primit batjocură și biciuire, ba chiar lanțuri și închisoare;

37au fost bătuți cu pietre, tăiați cu ferăstrăul, au murit uciși cu sabia, au rătăcit în piei de oaie și de capră, în lipsuri, asupriți, maltratați.

38Ei, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit prin pustiuri și munți, prin peșteri și râpe ale pământului.

39Dar toți aceștia, primind mărturie pentru credința lor, n-au primit promisiunea,

40căci Dumnezeu prevăzuse ceva mai bun pentru noi, pentru ca ei să nu ajungă la desăvârșire fără noi.