1Antióh, fiul regelui Demétrios, a trimis scrisori din insulele mării lui Símon, preotul și etnarhul iudeilor, și întregului neam.
2Ele erau redactate în acest fel:
„Regele Antióh, lui Símon, marele preot și etnarh, și neamului iudeilor, salutare!
3Câțiva periculoși au pus stăpânire pe regatul părinților noștri, dar eu vreau să-mi recapăt domnia ca s-o refac cum era mai înainte. Am adunat o armată numeroasă și am pregătit corăbii de război.
4Vreau să debarc în țară și să-i alung pe cei care au nimicit țara noastră și care au pustiit multe cetăți din regatul meu.
5Acum, confirm toate dările de care te-au scutit regii dinaintea mea și celelalte daruri de care te-au dispensat.
6Îți permit să bați monedă proprie, bani pentru țara ta.
7Ierusalímul și sanctuarul să fie libere și toate armele pe care le-ai pregătit, toate fortărețele pe care le-ai construit și care sunt în stăpânirea ta să fie ale tale.
8Orice datorie către regală și regale viitoare, de acum și pentru totdeauna, să fie șterse!
9Când vom lua în stăpânire regatul nostru, te vom onora pe tine, tot neamul tău și templul cu cinste mare, în așa fel încât să fie văzută gloria voastră pe tot pământul”.
Antióh al VII-lea asediază Dóra10În anul o sută șaptezeci și patru a ieșit Antióh spre ținutul părinților săi, a adunat la sine toate armatele, încât puțini au rămas cu Trífon.
11Antióh l-a urmărit, dar, fugind, a venit la Dóra, care este lângă mare.
12Știa că aveau să vină asupra lui relele și că l-au părăsit armatele.
13Antióh și-a fixat tabăra la Dóra și avea cu el douăsprezece mii de bărbați războinici și opt mii de călăreți.
14A încercuit cetatea, iar corăbiile de pe mare s-au adunat și au asediat cetatea de pe pământ și de pe mare și nu permiteau nimănui să iasă sau să intre.
Delegația de la Róma se întoarce în Iudéea15Numeníos și cei care erau cu el au venit de la Róma având scrisori pentru regi și pentru ținuturi. În ele erau scrise acestea:
16„Lucius, consulul románilor, regelui Ptoleméu, salutare!
17Mesagerii iudeilor au venit la noi ca prieteni și aliați trimiși de Símon, marele preot, și de poporul iudeilor ca să reînnoiască prietenia și alianța de la început.
18Au adus un scut de aur de o mie de mine.
19Avem plăcerea să scriem regilor și ținuturilor ca să nu le provoace rele, să nu lupte împotriva lor, a cetăților și a ținuturilor lor și să nu se alieze cu cei care luptă împotriva lor.
20Ne-a făcut plăcere să primim de la ei scutul.
21Dacă cei periculoși fug din ținutul lor la voi, predați-i lui Símon, marele preot, ca să-i pedepsească după legea lor.
22Aceste lucruri au fost scrise și regelui Demétrios, lui Atálus, lui Ariarátes și lui Arsachés
23și tuturor ținuturilor: Sampsamés, Spárta, Délos, Mindós, Sichión, Caría, Sámos, Pamfília, Lícia, Halicárnas, Rodós, Fasélis, Cos, Síde, Árados, Gortína, Cnídos, Cípru și Ciréne.
24O copie a acestora am scris-o și lui Símon, marele preot”.
Antion al VII-lea asediază Dóra25Regele Antióh și-a fixat tabăra la Dóra în a doua. Trimitea mereu grupe construind mașinării de război împotriva ei. L-a închis pe Trífon așa încât nu putea să iasă sau să intre.
26Símon a trimis la el două mii de bărbați aleși ca să se alieze cu el, împreună cu argint, aur și multe obiecte.
27Însă nu a vrut să le primească; din contră, a încălcat toate câte le stabilise pentru el înainte și s-a înstrăinat de el.
28L-a trimis la el pe Atenobius, unul dintre prietenii săi, ca să stea de vorbă cu el, zicând: „Voi stăpâniți Iópe, Gazára și fortăreața din Ierusalím, cetăți ale regatului meu.
29Ați pustiit teritoriile lor și ați făcut mare măcel în țară; stăpâniți multe locuri în regatul meu.
30Acum, predați cetățile pe care le stăpâniți și tributurile locurilor pe care le aveți în stăpânire în afara hotarelor Iudeii.
31Dacă nu, dați în locul lor cinci sute de talánți de argint, iar pentru distrugerile pe care le-ați făcut și pentru tributurile cetăților, alți cinci sute de talánți
. Altfel, vom veni și vom lupta împotriva voastră”.32Atenobios, prietenul regelui, a venit la Ierusalím, a văzut gloria lui Símon, încăperea cu de aur și de argint și mulțimea de slujitori. A rămas uluit și i-a adus la cunoștință cuvintele regelui.
33Símon a răspuns și i-a zis: „Noi nu am luat pământ străin și nu am pus stăpânire pe străinilor, ci pe moștenirea părinților noștri pe care au stăpânit-o pentru un timp, în mod nedrept, dușmanii noștri.
34Având un moment favorabil, am luat înapoi moștenirea părinților noștri.
35Cât despre Iópe și Gazára, pe care le ceri, au provocat poporului și țării noastre un mare dezastru. Pentru acestea îți dăm o sută de talánți”.
36[Atenobius] nu i-a răspuns nimic, s-a întors mâniat la rege și i-a făcut cunoscute aceste cuvinte, gloria lui Símon și toate câte le-a văzut. Iar regele s-a umplut de mare mânie.
Cendebéu atacă Iudéea37Trífon s-a îmbarcat într-o corabie și a fugit la Ortosía.
38Regele l-a stabilit pe Cendebéu ca prim strateg al coastei mării și i-a dat armate de pedestrași și de călăreți.
39I-a poruncit să-și fixeze tabăra înaintea Iudeii; i-a poruncit să reconstruiască Cédron, să fortifice porțile, ca să lupte împotriva poporului.
40Cendebéu s-a dus la Iámnia și a început să hărțuiască poporul ca să pătrundă în Iudéea, să ia poporul în captivitate și să-l ucidă.
41A reconstruit Cédron și a așezat acolo cavaleria și armata ca să iasă să străbată drumurile Iudeii, după cum îi poruncise regele.
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.
