Nehemia 9 - Versiunea Biblia Romano-Catolic? 2020（VBRC2020）

Celebrare penitențială

1În ziua a douăzeci și patra a aceleiași luni, fiii lui Israél s-au adunat pentru un post, cu saci și având țărână deasupra.

2Descendența lui Israél s-a despărțit de toți străinii; au stat și și-au mărturisit păcatele lor și nelegiuirile părinților lor.

3S-au ridicat la locul lor și au citit din Cartea Legii Domnului Dumnezeului lor un sfert din zi; apoi, un alt sfert, au mărturisit și s-au prosternat Domnului Dumnezeului lor.

4S-au ridicat pe podiumul levíților Iósue, Baní, Cadmiél, Șebanía, Buní, Șerebía, Baní și Chenaní și au strigat cu glas puternic către Domnul Dumnezeul lor.

Rugăciune

5Leviții Iósue, Cadmiél, Baní, Hașabnía, Șerebía, Hodía, Șebanía și Petahía au zis: „Ridicați-vă și binecuvântați-l pe Domnul Dumnezeul vostru din veci și până-n veci!”. Și au binecuvântat numele său cel glorios, care este mai presus de orice binecuvântare și laudă.

6„Tu, Doamne,

numai tu ai făcut cerurile,

cerurile cerurilor și toată oștirea lor,

pământul cu tot ceea ce este pe el,

mările cu tot ce cuprind ele.

Tu dai viață tuturor

și oștirea cerurilor

se închină înaintea ta.

7Tu, Doamne Dumnezeule,

l-ai ales pe Abrám,

l-ai scos din Ur, din Caldéea,

și i-ai pus numele Abrahám.

8Tu ai aflat inima lui fidelă înaintea ta,

ai încheiat o alianță cu el

că vei da descendenței lui

țara canaaneénilor, a hetéilor,

a ferezéilor, a iebuséilor

și a ghergheséilor.

Și ți-ai împlinit cuvintele,

căci tu ești drept.

9Tu ai văzut suferința

părinților noștri în Egipt

și le-ai auzit strigătul la Marea Roșie.

10Ai făcut semne

și minuni împotriva lui Faraón,

împotriva tuturor slujitorilor lui

și împotriva întregului popor al țării sale,

pentru că știai că se comportaseră

cu aroganță față de ei

și ți-ai făcut un nume,

cum este astăzi.

11Ai despărțit marea înaintea lor

și ei au trecut

prin mijlocul mării pe uscat;

iar pe urmăritorii lor

i-ai aruncat în adâncuri

ca o piatră în ape furioase.

12Într-o coloană de nor i-ai călăuzit ziua

și într-o coloană de foc noaptea,

ca să le luminezi calea

pe care să meargă.

13Pe muntele Sinài ai coborât

și le-ai vorbit din cer.

Le-ai dat judecăți drepte,

legi adevărate, hotărâri și porunci bune.

14Le-ai făcut cunoscută

[ziua] ta cea sfântă de sabát,

le-ai dat porunci, hotărâri și lege

prin Moise, slujitorul tău.

15Le-ai dat pâine din cer

când le-a fost foame

și ai scos apă din stâncă

atunci când le era sete;

le-ai spus

că îi vei duce să moștenească țara

asupra căreia ți-ai întins mâna

ca să le-o dai.

16Dar ei, părinții noștri,

s-au purtat cu aroganță,

și-au înțepenit grumazul

și nu au ascultat de poruncile tale.

17Au refuzat să asculte

și au uitat faptele tale minunate

pe care le-ai făcut pentru ei.

Și-au înțepenit grumazul

și și-au pus în cap să se întoarcă

de la slujirea ta, răzvrătindu-se.

Dar tu ești un Dumnezeu iertător,

binevoitor și îndurător,

îndelung răbdător și plin de milostivire

și nu i-ai părăsit.

18Chiar și când și-au făcut

un vițel turnat și au zis:

«Acesta este dumnezeul tău

care te-a scos din Egipt»,

săvârșind o mare blasfemie,

19tu, în îndurarea ta cea mare,

nu i-ai abandonat în pustiu;

nu ai îndepărtat de la ei

coloana de nor

ca să îi călăuzești ziua

și nici coloana de foc noaptea

ca să le luminezi calea

pe care să meargă.

20Le-ai dat Duhul tău cel bun

ca să-i facă înțelepți;

nu le-ai refuzat mana ta de la gură

și le-ai dat apă când le era sete.

21Patruzeci de ani te-ai îngrijit de ei

și nu le-a lipsit;

hainele nu s-au uzat

și picioarele nu li s-au umflat.

22Le-ai dat împărății și popoare

și le-ai împărțit în regiuni

și au luat în stăpânire țara lui Sihón,

regele din Heșbón,

și țara lui Og, regele din Basán.

23I-ai înmulțit pe fiii lor ca stelele cerului

și i-ai dus în țara despre

care ai vorbit părinților lor

că îi vei duce s-o ia în stăpânire.

24Și fiii lor au venit

și au luat țara în stăpânire;

i-ai umilit înaintea lor

pe locuitorii țării, pe canaaneéni,

și i-ai dat în mâinile lor,

regii lor și popoarele țării,

ca să facă din ei după voința lor.

25Au capturat cetăți fortificate

și pământuri grase,

au luat în stăpânire

case pline cu toate bunătățile,

fântâni săpate, vii, măslini

și pomi de mâncat.

Au mâncat, s-au săturat

și s-au îngrășat,

s-au desfătat de marea ta bunătate.

26Dar ei s-au răzvrătit împotriva ta;

au aruncat în urma lor legea ta,

i-au ucis pe profeții tăi

care mărturiseau împotriva lor

ca să-i întoarcă la tine:

au săvârșit blasfemii mari.

27Atunci i-ai dat

în mâna celor care îi oprimau

și ei i-au oprimat.

Dar în timpul când erau oprimați,

au strigat la tine,

iar tu i-ai ascultat din ceruri

și, după marea ta îndurare,

le-ai dat eliberatori care i-au eliberat

din mâna celor care îi oprimau.

28Când aveau odihnă,

ei se întorceau să facă

ceea ce este rău în ochii tăi;

atunci tu îi abandonai

în mâna dușmanilor lor,

care îi tiranizau.

Ei se întorceau și strigau către tine,

iar tu îi ascultai din ceruri.

Și în îndurarea ta,

i-ai eliberat de multe ori.

29Ai mărturisit împotriva lor

ca să-i întorci la legea ta;

dar s-au purtat cu aroganță

și nu au ascultat de poruncile

și judecățile tale.

Au păcătuit împotriva lor,

prin care, dacă le împlinește,

omul are viață prin ele.

Și-au întors spatele,

și-au înțepenit grumazul

și nu au ascultat.

30I-ai îngăduit astfel mulți ani,

ai mărturisit împotriva lor

prin duhul tău, prin profeții tăi,

dar ei nu și-au plecat urechea,

și i-ai dat în mâna

popoarelor țărilor.

31Dar, în marea ta îndurare,

nu i-ai nimicit și nu i-ai părăsit,

căci tu ești un Dumnezeu

binevoitor și îndurător.

32Acum, Dumnezeul nostru,

Dumnezeu mare,

puternic și înfricoșător,

tu, care păstrezi alianța și îndurarea,

să nu ți se pară puțin lucru

toată tulburarea ta

care a venit peste noi,

peste regii noștri,

peste căpeteniile noastre,

peste preoții noștri,

peste profeții noștri,

peste părinții noștri

și peste întregul tău popor

din zilele regilor Asíriei

și până astăzi!

33Tu ești drept

în tot ce a venit asupra noastră.

Tu ai acționat cu fidelitate,

iar noi am comis nelegiuire.

34Regii noștri, căpeteniile noastre,

preoții noștri și părinții noștri

nu au împlinit legea ta,

nu au fost atenți față de poruncile

și mărturiile tale

prin care ai mărturisit împotriva lor.

35Dar ei, când domneau

în bunăstarea cea mare

pe care le-o dăduseși

și în țara cea largă și grasă

pe care ai pus-o înaintea lor,

nu te-au slujit și nu s-au întors

de la faptele lor cele rele.

36Iată, astăzi suntem sclavi!

Iar în țara

pe care ai dat-o părinților noștri

ca să se hrănească

din roadele și din bunurile ei,

iată, noi suntem sclavi în ea!

37Ea dă roadele ei multe regilor

pe care i-ai pus peste noi

din cauza păcatelor noastre;

ei stăpânesc după voința lor

asupra trupurilor noastre

și asupra animalelor noastre,

iar noi suntem în mare strâmtorare”.