1Psalm. Al lui Asáf.
Dumnezeule, popoarele păgâne
au năvălit în moștenirea ta,
au întinat templul tău cel sfânt
și au prefăcut Ierusalímul
într-o grămadă de pietre.
2Cadavrele slujitorilor tăi
le-au dat ca hrană păsărilor cerului
și carnea credincioșilor tăi
au dat-o fiarelor pământului.
3Le-au vărsat sângele ca apa
împrejurul Ierusalímului
și n-a fost nimeni ca să-i îngroape.
4Am ajuns de ocara vecinilor noștri,
de batjocura și râsul
celor care ne înconjoară.
5Până când, Doamne, te vei mânia?
La nesfârșit?
Cât timp va mai arde gelozia ta
ca focul?
6Revarsă mânia ta asupra neamurilor
care nu te cunosc,
asupra domnii lor
care nu cheamă numele tău,
7căci l-au devorat pe Iacób
și locuința sa au devastat-o.
8Nu mai lua în seamă
împotriva noastră
nelegiuirile celor de odinioară,
ci să ne întâmpine degrabă
îndurarea ta!
Căci suntem cu totul lipsiți de putere.
9Ajută-ne, Dumnezeul mântuirii
noastre, pentru gloria numelui tău!
Mântuiește-ne și iartă-ne păcatele,
de dragul numelui tău!
10De ce să spună neamurile:
„Unde este Dumnezeul lor?”.
Să se cunoască între neamuri
răzbunarea înaintea ochilor noștri,
pentru sângele vărsat
al slujitorilor tăi!
11Să ajungă până la tine
gemetele celor prinși în război,
scapă cu brațul tău puternic
pe cei la moarte.
12Fă să se întoarcă
asupra vecinilor noștri înșeptit
insulta cu care te-au insultat, Doamne!
13Iar noi, poporul tău și turma pășunii
tale, te vom lăuda în veci
și vom vesti lauda ta
din generație în generație.
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.
