1Pentru ce se frământă neamurile
și pentru ce cugetă popoarele
[lucruri] deșarte?
2Regii pământului se răscoală
și cei care conduc se înțeleg
împreună împotriva Domnului
și împotriva Unsului său:
3„Să rupem legăturile lor
și să scăpăm de jugul lor!”.
4Cel care locuiește în ceruri surâde,
Domnul râde de ei.
5Apoi, în mânia sa, le vorbește
și, în furia sa, îi înspăimântă:
6„Eu sunt acela care l-am uns
pe regele meu în Sión,
pe muntele meu cel sfânt!”.
7Voi vesti hotărârea Domnului;
el mi-a zis:
„Tu ești Fiul meu, eu astăzi te-am născut.
8Cere-mi și-ți voi da popoarele
ca moștenire
și marginile pământului,
în stăpânire!
9Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier
și le vei sfărâma
ca pe vasul olarului!”.
10Acum, dar, regilor,
purtați-vă cu iscusință,
trageți învățătură,
judecători ai pământului!
11Slujiți-i Domnului cu frică,
bucurați-vă cu teamă!
12Luați aminte,
ca nu cumva să se mânie
și să pieriți pe cale!
Căci mânia lui se aprinde degrabă.
Fericiți toți aceia
care își caută refugiu în el!
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.
