1Vai de tine, care devastezi: tu nu ai fost devastat!
Vai de tine, care înșeli: tu nu ai fost înșelat!
Dar, când vei termina de devastat,
te vor devasta pe tine
și, când vei sfârși de înșelat,
te vor înșela pe tine”.
2„Doamne, îndură-te de noi!
În tine ne punem speranța:
fii ajutorul nostru în fiecare dimineață,
mântuirea noastră,
în timpul strâmtorării!
3De glasul mulțimii fug popoarele;
când te-ai ridicat tu,
s-au împrăștiat neamurile.
4Prada voastră este adunată
cum adună furnicile
și cum sar lăcustele vor sări asupra ei.
5Domnul este înălțat
și locuiește în înălțimi.
El umple Siónul de judecată și dreptate.
6Fidelitatea va fi în timpul tău,
bogății mântuitoare
sunt înțelepciunea și știința;
teama de Domnul
este comoara.
7Iată, vitejii lui strigă afară,
mesagerii lui de pace plâng amar.
8Drumurile sunt pustii;
nu mai străbate nimeni cărările;
el a rupt alianța, a disprețuit cetățile,
nu-l ia în seamă pe om.
9Țara geme, este slăbită;
Libánul este făcut de rușine, se veștejește.
Șarón a ajuns ca un pustiu,
Basánul și Carmélul s-au scuturat.
10«Acum mă voi ridica – zice Domnul;
acum mă voi ridica și voi fi înălțat».
11Ați zămislit paie
și ați dat naștere la pleavă;
suflarea voastră este un foc
care vă va mistui.
12Popoarele vor fi ca niște cuptoare de var,
ca spinii tăiați care ard în foc.
13Ascultați, voi, cei de departe,
ce am făcut
și luați la cunoștință,
voi, cei de aproape, puterea mea!
14Păcătoșii sunt cuprinși de teamă în Sión,
tremurul i-a apucat pe cei fățarnici.
Cine dintre noi va putea să stea
lângă un foc mistuitor
și cine dintre noi va putea locui
lângă flăcările veșnice?
15Cel care umblă după dreptate
și vorbește cele drepte,
care disprețuiește câștigul din furt,
care își scutură mâna
ca să nu primească daruri,
care își astupă urechea
ca să nu audă de sânge
și își închide ochii ca să nu vadă răul,
16acela va locui pe înălțimi;
stânci întărite vor fi locul lui sigur;
i se va da pâine și apa îi va fi asigurată.
Întoarcerea la Ierusalím17Ochii tăi îl vor vedea pe rege
în frumusețea lui,
vor privi țara întinsă.
18Inima ta va murmura cu groază:
Unde este scribul?
Unde este cel care cântărește?
Unde este cel care numără turnurile?
19Atunci nu vei mai vedea
poporul arogant,
poporul cu buze de neînțeles,
cu limba bâlbâită care nu se aude
și nu se pricepe.
20Privește Siónul,
cetatea sărbătorilor noastre!
Ochii tăi vor vedea Ierusalímul,
locuința liniștită,
cortul care nu va fi mutat
și ai cărui țăruși
nu vor fi mutați niciodată
și ale cărui funii nu vor fi dezlegate.
21Căci, acolo, Domnul cel maiestuos
va fi pentru noi un loc cu râuri,
cu șuvoaie și canale largi.
Nu vor intra corăbii cu vâsle,
nici nu va trece pe acolo vreo navă mare.
22Căci Domnul este judecătorul nostru,
Domnul este legiuitorul nostru,
Domnul este regele nostru:
el ne mântuiește!
23Funiile tale au slăbit încât
nu mai întăresc catargul,
nu pot întinde pânzele.
Atunci se împarte prada unui jaf mare,
cei șchiopi iau pradă.
24Niciun locuitor nu zice: «Sunt bolnav!»,
iar poporului care locuiește în el
i se va îndepărta vina”.
Who We AreWhat We EelieveWhat We Do
2025 by iamachristian.org,Inc All rights reserved.
