2 Samuel 18 - Versiunea Biblia Romano-Catolic? 2020（VBRC2020）

Absalóm, ucis de Ióab

1Davíd a numărat poporul care era cu el și a pus peste ei căpetenii peste mii și căpetenii peste sute.

2Davíd a distribuit poporul: o treime în mâna lui Ióab, o treime în mâna lui Abișái, fiul Țerúiei, fratele lui Ióab, și o treime în mâna lui Itái din Gat. Regele a zis poporului: „Vreau să ies și eu cu voi”.

3Dar poporul a zis: „Să nu ieși! Căci dacă vom fugi, nu le va păsa de noi; dacă vor cădea jumătate dintre noi, nu le va păsa de noi. Căci tu ești ca zece mii și e mai bine pentru noi ca să ne ajuți din cetate”.

4Regele le-a zis: „Ceea ce este mai bine în ochii voștri, aceea voi face”. Regele a stat la poartă, iar poporul a ieșit după sutele și miile.

5Regele le-a poruncit lui Ióab, lui Abișái și lui Itái: „Purtați-vă blând cu tânărul Absalóm! Tot poporul a auzit când regele a poruncit tuturor căpeteniilor cu privire la Absalóm!”.

6Poporul a ieșit în câmp înaintea lui Israél și bătălia a avut loc în pădurea lui Efraím.

7Poporul lui Israél a fost bătut acolo de slujitorii lui Davíd și a fost o mare înfrângere în ziua aceea: douăzeci de mii de oameni.

8Lupta s-a extins pe tot ținutul și pădurea a ucis mai mult popor în ziua aceea decât a ucis sabia.

Moartea lui Absalóm

9Absalóm a ajuns pe neașteptate în fața slujitorilor lui Davíd. Era călare pe un catâr. Catârul a ajuns sub ramurile unui stejar mare. capului lui s-a agățat de stejar și el a rămas între cer și pământ. Iar catârul care era sub el a trecut.

10Un om a văzut și i-a făcut cunoscut lui Ióab: „Iată, l-am văzut pe Absalóm agățat de un stejar”.

11Ióab i-a zis omului care i-a adus vestea: „Tu l-ai văzut! De ce nu l-ai doborât acolo la pământ? Ți-aș fi dat zece de argint și un brâu”.

12Dar omul acela i-a zis lui Ióab: „Chiar dacă aș cântări în mâna mea o mie de de argint, nu mi-aș întinde mâna spre fiul regelui; căci în auzul nostru a poruncit regele ție, lui Abișái și lui Itái, zicând: «Cruțați-mi-l pe fiul meu Absalóm!».

13Și dacă aș fi făcut ceva cu viclenie împotriva vieții lui, nu ar fi rămas ascuns nimic regelui, iar tu ai fi stat departe de mine”.

14Ióab a zis: „Nu voi mai pierde timp în fața ta”. A luat trei săgeți în mână și le-a înfipt în inima lui Absalóm, încă viu în mijlocul stejarului.

15Zece tineri care purtau armele lui Ióab l-au înconjurat pe Absalóm, l-au lovit și l-au ucis.

16Ióab a sunat din trâmbiță, iar poporul s-a oprit din urmărirea lui Israél, căci Ióab a cruțat poporul.

17L-au luat pe Absalóm, l-au aruncat în pădure într-o groapă mare și au pus peste el o grămadă foarte mare de pietre. Tot Israélul a fugit, fiecare în cortul lui.

18Absalóm luase și ridicase, pe când trăia, o stelă care este în Émec-Hamélec. Căci zicea: „Nu am niciun fiu care să amintească numele meu”. A numit stela după numele lui. O numesc până astăzi „Mâna lui Absalóm”.

Davíd află despre moartea lui Absalóm

19Ahimáaț, fiul lui Sadóc, a zis: „Voi fugi să duc vestea bună regelui, că Domnul l-a scăpat din mâna dușmanilor săi”.

20Ióab i-a zis: „Nu vei duce tu veste bună astăzi! O vei duce într-o altă zi! Astăzi nu o vei duce pentru că fiul regelui a murit”.

21Ióab i-a zis lui Cúși: „Du-te și povestește-i regelui ce ai văzut!”. Cúși s-a închinat lui Ióab și a alergat.

22Ahimáaț, fiul lui Sadóc, i-a zis din nou lui Ióab: „Orice ar fi, lasă-mă să alerg și eu după Cúși!”. Dar Ióab i-a zis: „Pentru ce vrei să alergi, fiul meu? Nu vei avea nicio recompensă pentru veste bună dacă mergi”.

23„Orice ar fi, vreau să merg!”. Și Ióab i-a zis: „Mergi!”. Ahimáaț a alergat pe un drum ocolitor și l-a depășit pe Cúși.

24Davíd ședea între cele două porți. Străjerul a mers pe terasa porții, spre zid; și-a ridicat ochii și s-a uitat. Și, iată, un om alerga de unul singur!

25Străjerul a strigat și i-a dat de știre regelui. Regele a zis: „Dacă este singur, aduce vești bune”. Iar se apropia din ce în ce mai mult.

26Străjerul a văzut un alt om care alerga. A strigat străjerul către portar: „Iată un om care aleargă singur!”. Regele a zis: „Și el aduce veste bună”.

27Străjerul a zis: „Văd că alergătura celui dintâi este ca alergătura lui Ahimáaț, fiul lui Sadóc”. Iar regele a zis: „Este un om bun; aduce vești bune”.

28Ahimáaț a strigat și i-a zis regelui: „Sănătate!”. S-a închinat regelui cu fața până la pământ și a zis: „Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul tău, care i-a oprit pe cei care și-au ridicat mâinile împotriva stăpânului nostru, regele!”.

29Regele a zis: „Îi este bine tânărului Absalóm?”. Ahimáaț a răspuns: „Am văzut o mare mulțime când ne-a trimis Ióab pe slujitorul regelui și pe mine, slujitorul tău: dar nu știu ce era”.

30Regele i-a zis: „Stai aici deoparte!”. Și Ahimáaț a stat deoparte.

31Dar, iată, Cúși a ajuns. Și a zis Cúși: „Domnul meu să primească vestea bună că Domnul te-a scăpat astăzi din mâna tuturor celor care s-au ridicat împotriva ta!”.

32Regele i-a zis lui Cúși: „Îi este bine tânărului Absalóm?”. Cúși i-a răspuns: „Ca tânărul să fie dușmanii domnului meu, regele, și toți cei care se ridică împotriva ta ca rău!”.