1 Macabei 11 - Versiunea Biblia Romano-Catolic? 2020（VBRC2020）

Ptoleméu al VI-lea și Alexándru Bálas

1Regele Egiptului a adunat o armată numeroasă ca nisipul de pe țărmul mării și multe nave și a căutat să pună stăpânire peste regatul lui Alexándru prin înșelăciune și să-l adauge la regatul lui.

2A mers spre Síria cu cuvinte de pace, iar cei din cetăți îi deschideau și îi ieșeau în întâmpinare, pentru că era poruncă de la regele Alexándru să-l întâmpine, întrucât îi era socru.

3Dar când intra în cetăți, Ptoleméu lăsa o garnizoană armată în fiecare cetate.

4Când s-a apropiat de Azót, i-au arătat templul lui Dagón care fusese ars, Azót și împrejurimile ei distruse, trupurile împrăștiate și pe cei arși cărora le dăduse foc; îi puseseră în grămezi în calea lui.

5I-au povestit regelui ceea ce făcuse Ionatán pentru ca să-l defăimeze; dar regele a rămas tăcut.

6Ionatán i-a ieșit în întâmpinare regelui cu alai la Iópe, s-au salutat unul pe altul și au poposit acolo.

7Ionatán a mers cu regele până la râul numit Eléuteros, apoi s-a întors la Ierusalím.

8Regele Ptoleméu a pus stăpânire pe cetățile de pe țărmul mării până la Seleucía, care este lângă mare, cugetând planuri rele față de Alexándru.

9A trimis mesageri la regele Demétrios, zicând: „Vino ca să încheiem o alianță între noi! Ți-o voi da pe fiica mea pe care o are Alexándru și vei domni în regatul tatălui tău!

10Îmi pare rău că i-am dat-o pe fiica mea lui, pentru că a căutat să mă ucidă”.

11Însă îl defăima pentru că dorea regatul lui.

12După ce i-a luat-o pe fiica lui, i-a dat-o lui Demétrios. S-a înstrăinat de Alexándru și s-a văzut dușmănia lor.

13Ptoleméu a mers la Antiohía și și-a pus coroana Asiei. Și-a pus cele două coroane pe cap, cea a Egiptului și cea a Asiei.

14Regele Alexándru era în timpul acela în Cilícia, pentru că cei din acel loc se revoltaseră.

15Alexándru a auzit și a venit împotriva lui la luptă. Ptoleméu a ieșit, l-a întâmpinat cu mână puternică și l-a pus pe fugă.

16Alexándru a fugit spre Arábia ca să se adăpostească acolo, iar regele Ptoleméu a triumfat.

17Zabdiél, arabul, i-a luat capul lui Alexándru și i l-a trimis lui Ptoleméu.

18Regele Ptoleméu a murit în ziua a treia, iar cei care erau în fortărețele sale au fost uciși de către cei din fortărețe.

19Demétrios a devenit rege în anul o sută șaizeci și șapte.

Prima întâlnire dintre Demétrios al II-lea și Ionatán

20În acele zile, Ionatán i-a adunat pe cei din Iudéea ca să lupte împotriva fortăreței din Ierusalím. Și a purtat multe bătălii împotriva ei.

21Unii dintre cei care urau poporul lor, bărbați fărădelege, au mers la rege și i-au adus la cunoștință că Ionatán asediază fortăreața.

22Când a auzit, s-a mâniat. După ce a auzit, s-a ridicat îndată și a venit la Ptolemáis. I-a scris lui Ionatán să nu mai asedieze, să-i vină în întâmpinare și să vorbească cu el cât mai repede.

23Când Ionatán a auzit, a poruncit să se asedieze. I-a chemat pe unii dintre bătrânii lui Israél și dintre preoți și s-a expus el însuși pericolului.

24Luând argint, aur, veșminte și daruri multe, au mers la rege, la Ptolemáis, și a aflat bunăvoință înaintea lui.

25Dar unii nelegiuiți din neamul lui s-au plâns împotriva sa.

26Regele a făcut cu el așa cum au făcut cei dinaintea lui și l-a onorat înaintea tuturor prietenilor lui.

27L-a confirmat ca mare preot, ca și în toate celelalte onoruri pe care le avea înainte, și l-a făcut să fie considerat printre cei dintâi prieteni.

28Ionatán l-a rugat pe rege să scutească Iudéea de tributuri, pe cele trei toparhii și Samaría și i-a promis trei sute de talánți

.

29Regelui i-a plăcut și i-a scris lui Ionatán scrisori despre toate acestea în felul următor:

O nouă scrisoare în favoarea iudeilor

30„Regele Demétrios, fratelui Ionatán și neamului iudeilor, salutare!

31Copia scrisorii pe care i-am scris-o lui Lasténes, ruda noastră, despre voi, v-am scris-o și vouă după cum vedeți:

32«Regele Demétrios, părintelui Lasténes, salutare!

33Am hotărât ca neamului iudeilor, prietenii noștri, care păstrează cele drepte față de noi, să-i facem bine ca răspuns la bunăvoința lor față de noi.

34Am stabilit pentru ei hotarele Iudéii, iar cele trei districte – Afairéma, Lída și Ratamím – să fie adăugate Iudéii de la Samaría împreună cu tot ceea ce este în stăpânirea lor, pentru toți cei care aduc jertfă la Ierusalím, în locul taxelor regești pe care le lua regele de la ei mai înainte în fiecare an din roadele pământului și ale pomilor.

35Și de celelalte ce ni se cuvin de acum înainte din zeciuieli și din taxele ce ni se cuvin, pentru saline și cele pentru coroană care ni se cuvin, de toate acestea îi scutim.

36Să nu se încalce niciuna dintre acestea de acum și pentru totdeauna!

37Acum, îngrijiți-vă să faceți o copie a acestora ca să-i fie dată lui Ionatán și să fie pusă pe muntele sfânt într-un loc la vedere!»”.

Ionatán îl salvează pe Demétrios

38Regele Demétrios, văzând că s-a liniștit pământul înaintea lui și că nimeni nu se mai ridica împotriva lui, a dat drumul tuturor trupelor, fiecare la locul său, în afară de armatele de străini pe care le tocmise din insulele neamurilor; și i-au devenit dușmani toate trupele care fuseseră ale părinților săi.

39Trífon, cel care mai înainte fusese cu Alexándru, a văzut că toate armatele murmură împotriva lui Demétrios, a mers la Imalcue, arabul care se îngrijise de Antióh, copilul lui Alexándru.

40L-a rugat insistent să-i dea ca să-l facă rege în locul tatălui său. I-a făcut cunoscut câte poruncise Demétrios și dușmănia pe care i-o purtau armatele. Și a rămas acolo multe zile.

41Ionatán i-a trimis regelui Demétrios de a-i scoate pe cei care erau în fortăreața din Ierusalím și din fortărețe, pentru că erau mereu în luptă cu Israél.

42Demétrios i-a trimis lui Ionatán, zicând: „Nu numai acestea voi face pentru tine și pentru neamul tău, ci te voi preamări pe tine și pe neamul tău când mi se va ivi ocazia.

43Acum vei face bine dacă îmi vei trimite bărbați care să se alieze cu mine, întrucât toate trupele mele s-au ridicat împotriva mea”.

44Ionatán i-a trimis trei mii de bărbați foarte puternici la Antiohía. Aceștia s-au dus la rege; s-a bucurat regele de sosirea lor.

45Dar s-au adunat cei din cetate în mijlocul cetății, cam o sută douăzeci de mii, și au plănuit să-l omoare pe rege.

46Regele a fugit spre curte, dar cei din cetate au capturat străzile orașului și au început lupta.

47Regele i-a chemat pe iudei în ajutor. Ei s-au adunat la el toți împreună. S-au împrăștiat în cetate și au ucis în ziua aceea cam o sută de mii.

48Au dat foc cetății, au luat multă pradă în ziua aceea și l-au salvat pe rege.

49Cei din cetate au văzut că iudeii au pus stăpânire pe cetate, după cum voiau, și și-au pierdut curajul, au strigat către rege cu cereri, zicând:

50„Dă-ne dreaptă ca să înceteze iudeii să lupte împotriva noastră și împotriva cetății!”.

51Ei au depus armele și au făcut pace. Iudeii au dobândit cinste înaintea regelui și înaintea tuturor celor din regatul lui și s-au întors la Ierusalím având multe prăzi.

52Regele Demétrios s-a așezat pe tronul domniei sale și pământul s-a liniștit înaintea lui.

53Însă el nu a menținut toate cele spuse, s-a înstrăinat de Ionatán și nu l-a răsplătit pentru binefacerile pe care i le făcuse și l-a persecutat foarte mult.

Ionatán, împotriva lui Demétrios

54După acestea, Trífon s-a întors și copilul Antióh, care era foarte mic, era cu el. L-a făcut rege și i-a pus coroana.

55S-au adunat la el toate armatele pe care le abandonase Demétrios. Au luptat împotriva lui: el a fugit și a fost pus în derută.

56Trífon a luat animalele și a pus stăpânire pe Antiohía.

57Tânărul Antióh i-a scris lui Ionatán, zicând: „Te statornicesc mare preot, te stabilesc peste cele patru districte și vei fi între prietenii regelui”.

58I-a trimis obiecte de aur și un serviciu de masă. I-a îngăduit să bea din cupe de aur, să se îmbrace în purpură și să aibă agrafă de aur.

59Pe Símon, fratele lui, l-a stabilit strateg de la Scára din Tir și până la hotarele Egiptului.

60Ionatán a ieșit și a străbătut cetățile de dincolo de râu. A adunat la el toată armata Síriei ca să-i fie aliată, a venit la Ascalón, iar cei din cetate i-au ieșit în întâmpinare cu cinste.

61A plecat de acolo la Gáza, dar cei din Gáza i-au închis. Au înconjurat și au dat foc împrejurimilor ei și le-au prădat.

62Apoi, cei din Gáza i-au cerut pace lui Ionatán și el le-a dat dreaptă. Însă i-a luat ostatici pe fiii căpeteniilor și i-a trimis la Ierusalím. Iar el a străbătut ținutul până la Damásc.

63Ionatán a auzit că au ajuns căpeteniile lui Demétrios la Chédes, care este în Galiléea, cu armată numeroasă, plănuind să-l destituie din funcție.

64A ieșit în întâmpinarea lor, iar pe fratele lui, Símon, l-a lăsat în zonă.

65Símon și-a fixat tabăra împotriva Baitsúr, a luptat împotriva ei multe zile și a asediat-o.

66Dar ei i-au cerut să le dea dreaptă și el le-a dat-o. I-a scos de acolo, a capturat cetatea și a pus în ea o garnizoană.

67Ionatán și trupa lui și-au fixat tabăra la apa Ghenesár. Apoi s-au sculat în zori în câmpia Asór.

68Dar, iată, trupa străinilor le-a ieșit în întâmpinare în câmpie. Aceștia lăsaseră o capcană împotriva lor în munți și au ieșit în fața lor.

69Cei din capcană s-au năpustit din locurile lor și s-au ciocnit în luptă.

70Toți cei de lângă Ionatán au fugit și nu a rămas niciunul, în afară de Matatía, lui Absalóm, și Iúda, lui Hálfi, căpetenii ale trupelor armatei.

71Ionatán și-a sfâșiat hainele, și-a pus țărână pe cap și s-a rugat.

72S-a întors împotriva lor la luptă, i-a pus pe fugă și ei au fugit.

73Cei care fugiseră de la el au văzut, s-au întors și împreună cu el i-au urmărit până la Chédes, până la tabăra lor. Și și-au fixat acolo tabăra.

74În ziua aceea, au căzut dintre străini cam trei mii de bărbați. Apoi, Ionatán s-a întors la Ierusalím.