Psalmi 44 - Versiunea Biblia Romano-Catolic? 2020（VBRC2020）

PSALMUL 44 (43)Lamentația Israélului în timpul nenorocirii

1Maestrului de cor. Al fiilor lui Córe. Poem.

2Dumnezeule, cu urechile noastre am auzit;

părinții noștri ne-au povestit

lucrarea pe care ai săvârșit-o

în zilele lor, în zilele de demult.

3Tu, cu mâna ta, ai alungat neamuri

și i-ai sădit pe ei,

ai zdrobit popoare și i-ai lăsat pe ei

[să se răspândească].

4Căci nu prin sabia lor au luat în stăpânire

pământulși nu brațul lor i-a mântuit,

ci dreapta ta și brațul tău

și lumina feței tale,

pentru că în ei ți-ai găsit plăcerea.

5Tu ești regele meu, Dumnezeule,

cel care hotărăști

victoriile lui Iacób!

6Prin tine i-am respins pe asupritori

și în numele tău i-am călcat

în picioare pe cei care

s-au ridicat împotriva noastră.

7Căci nu mi-am pus încrederea

în arcul meu

și nu sabia mi-a adus salvarea,

8ci tu ne-ai salvat de asupritorii noștri

și i-ai făcut de rușine

pe cei ce ne urau.

9În Dumnezeu ne vom lăuda toată ziua,

lăudând mereu numele tău. Sélah

10Acum însă tu ne respingi

și ne umilești și nu mai ieși

alături de oștirile noastre.

11Ne faci să dăm înapoi

în fața vrăjmașului

și cei care ne urăsc ne pradă.

12Ne dai ca pe niște oi la tăiere

și ne risipești

printre națiunile păgâne.

13Îți vinzi poporul tău fără câștig

și nu te îmbogățești prin vânzarea lui.

14Tu ne faci de ocară

în fața vecinilor noștri,

de râs și de batjocură

pentru cei din jurul nostru.

15Ne faci să fim de batjocură

printre neamuri;

clatină din cap

cei care nu sunt popor.

16Toată ziua umilirea este înaintea mea

și rușinea îmi acoperă fața,

17din cauza glasului ce mă insultă

și mă ocărăște, în fața dușmanului

și a celui dornic de răzbunare.

18Toate acestea au venit peste noi,

dar n-am uitat de tine

și n-am călcat alianța ta.

19Inimile noastre nu s-au dat înapoi

și pașii noștri nu s-au abătut

de pe calea ta.

20Dar tu ne-ai zdrobit în locul

unde sunt șacalii

și ne-ai acoperit cu umbra morții.

21Dacă am fi uitat

de numele Dumnezeului nostru

și am fi întins mâinile

spre un dumnezeu străin,

22oare Dumnezeu

nu ar fi băgat de seamă,

el, care cunoaște

ascunzișurile inimii?

23Căci pentru tine

suntem dați morții toată ziua,

suntem socotiți ca niște oi

de înjunghiere.

24Trezește-te, pentru ce dormi,

Doamne?

Scoală-te, nu ne respinge la nesfârșit!

25Pentru ce îți ascunzi fața?

Pentru ce uiți de umilirea

și de oprimarea noastră?

26Căci sufletul nostru

este doborât în praf

și trupul nostru s-a lipit de pământ.

27Ridică-te! Vino în ajutorul nostru

și, pentru îndurarea ta,

mântuiește-ne!