Iacob 2 - Versiunea Biblia Romano-Catolic? 2020（VBRC2020）

Dragostea creștină nu admite discriminările

1Frații mei, credința în Domnul nostru Isus Cristos, Domnul gloriei, nu admite părtinirile.

2Căci dacă ar intra în adunarea voastră un om cu inel de aur, cu haine luxoase și ar intra și un sărac cu haine ponosite,

3iar voi v-ați uita la cel care poartă hainele luxoase și i-ați spune: „Luați loc aici”, iar celui sărac-ați spune: „Tu stai acolo!” sau: „Stai jos, la picioarele mele!”,

4nu ați judeca în mintea voastră și nu ați deveni judecători cu gânduri perverse?

5Ascultați, frații mei iubiți! Oare nu i-a ales Dumnezeu pe cei săraci în ochii lumii, dar bogați în credință, ca moștenitori ai împărăției pe care el a promis-o celor care îl iubesc?

6Dar voi l-ați nesocotit pe cel sărac! Oare nu bogații sunt cei care vă asupresc și vă târăsc prin tribunale?

7Oare nu ei insultă numele cel sfânt care a fost invocat asupra voastră?

8Dacă voi împliniți într-adevăr legea împărăției, potrivit Scripturii: «Să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți!» bine faceți;

9dar dacă sunteți părtinitori, faceți un păcat și sunteți condamnați de Lege precum cei care o încalcă.

10Căci oricine ține toată Legea, dar o calcă numai într-o privință, se face vinovat de toate,

11pentru că cel care a spus „Să nu comiți adulter!” a spus și: „Să nu ucizi!”, așadar, dacă nu comiți adulter, însă ucizi, ai încălcat Legea.

12Așa să vorbiți și așa să faceți ca niște oameni care vor fi judecați după legea libertății,

13căci judecata este fără îndurare pentru cel care nu este îndurător; dar îndurarea învinge judecata.

Credința și faptele

14Ce folos, frații mei, dacă cineva spune că are credință, dar nu are fapte; oare poate credința să-l mântuiască?

15Dacă un frate sau o soră sunt lipsiți de îmbrăcăminte și de hrana de toate zilele

16și cineva dintre voi le-ar spune: „Mergeți în pace, încălziți-vă și săturați-vă!”, dar nu le dați cele necesare pentru trup, ce folos?

17La fel și credința, dacă nu are fapte, este moartă în ea însăși.

18Dimpotrivă, va spune cineva: „Tu ai credință, iar eu am fapte; arată-mi credința ta fără fapte, iar eu îți voi arăta credința cu faptele mele!”.

19Tu crezi că este un singur Dumnezeu? Bine faci! Și diavolii cred și se cutremură.

20Dar vrei să știi, om fără de minte, că credința fără fapte este zadarnică?

21Oare Abrahám, părintele nostru, nu pentru fapte a fost justificat aducându-l pe Isáac, fiul său, pe altarul?

22Vezi că credința lucra împreună cu faptele lui și că prin fapte credința este desăvârșită?

23Astfel s-a împlinit Scriptura care spune: „Abrahám a crezut în Dumnezeu și i s-a considerat spre justificare” și a fost numit prietenul lui Dumnezeu.

24Deci vedeți că omul este justificat prin fapte și nu numai prin credință.

25Tot așa și Raháb, prostituata, a fost justificată prin fapte pentru că i-a primit pe soli și i-a trimis pe un alt drum.

26Căci după cum trupul fără duh este mort, la fel și credința fără fapte este moartă.