Apocalipsa 16 - Romanian Cornilescu literal translation 1931（VDCL）

Vărsarea celor șapte potire

1Și am auzit un glas mare ieșind din Templu, zicând celorCap. 15.1. șapte îngeri: Mergeți și vărsați pe pământ cele șapte potire ale mânieiCap. 14.10; 15.7. lui Dumnezeu.

2Și cel dintâi s‐a dus și și‐a vărsat potirul peCap. 8.7. pământ; și s‐a făcutEx. 9.9‐11. o rană rea și pricinuitoare de durere pe oamenii careCap. 13.16, 17. au semnul fiarei șiCap. 13.14. se închină chipului ei.

3Și al doilea și‐a vărsat potirul înCap. 8.8. mare; și ea s‐aEx. 7.17, 20. făcut sânge ca de om mort: șiCap. 8.9. orice suflet de viață care este în mare a murit.

4Și al treilea și‐a vărsat potirul înCap. 8.10. râuri și în izvoarele apelor; și s‐auEx. 7.20. făcut sânge.

5Și am auzit pe îngerul apelor zicând: DreptCap. 15.3. ești tu, careCap. 1.4, 8; 4.8; 11.17. ești și care erai, Sfântule, fiindcă ai judecat astfel.

6Fiindcă ei auMat. 23.34, 35. Cap. 13.15. vărsat sângele sfințilorCap. 11.18; 18.20. și prorocilor și le‐ai dat sângeIs. 49.26. să bea: sunt vrednici.

7Și am auzit altarul zicând: Da, DoamneCap. 15.3. Dumnezeule Atotputernice, adevărateCap. 13.10; 14.10; 19.2. și drepte sunt judecățile tale.

8Și al patrulea și‐a vărsat potirul peCap. 8.12. soare șiCap. 9.17, 18; 14.18. i s‐a dat să dogorească pe oameni cu foc.

9Și oamenii au fost dogorâți de o arșiță mare: și auVers. 11, 21. hulit numele lui Dumnezeu care are puterea peste rănile acestea șiDan. 5.22, 23. Cap. 9.20. nu s‐au pocăit ca să‐iCap. 11.13; 14.7. dea slavă.

10Și al cincilea și‐a vărsat potirul peCap. 13.2. scaunul de domnie al fiarei; șiCap. 9.2. împărăția ei s‐a făcut întunecoasă; și îșiCap. 11.10. mușcau limbile de durere.

11Și auVers. 9, 21. hulit pe Dumnezeul cerului din pricina durerilor lor și din pricina rănilorVers. 2. lor șiVers. 9. nu s‐au pocăit de faptele lor.

12Și al șaselea și‐a vărsat potirul pesteCap. 9.14. râul cel mare Eufrat; șiIer. 50.38; 51.36. apa lui a secat, caIs. 41.2, 25. să fie pregătită calea împăraților care vin de la răsăritul soarelui.

13Și‐am văzut ieșind din gura balaurului1 In. 4.1‐3. și din gura fiarei și din gura prorocului mincinosCap. 12.3, 9. trei duhuri necurateCap. 19.20; 20.10. ca niște broaște.

14Căci sunt1 Tim. 4.1. Iac. 3.15. duhuri de draci, făcătoare2 Tes. 2.9. Cap. 13.13, 14; 19.20. de semne, care se duc la împărații întreguluiLc. 2.1. pământ locuit ca să‐i adune pentru războiulCap. 17.14; 19.19; 20.8. zilei celei mari a lui Dumnezeu Celui Atotputernic.

15(IatăMat. 24.43. 1 Tes. 5.2. 2 Pet. 3.10. Cap. 3.3., eu vin ca un hoț; fericit este cine veghează și își păstrează veșmintele, ca2 Cor. 5.3. Cap. 3.4, 18. să nu umble gol și să se vadă rușinea lui).

16ȘiCap. 19.19. i‐au adunat la locul numit evreiește Armaghedon.

17Și al șaptelea și‐a vărsat potirul în văzduh și a ieșit din Templu un glas mare de la scaunul de domnie zicând: S‐aCap. 21.6. făcut.

18Și s‐au făcutCap. 4.5; 8.5; 11.19. fulgere și glasuri și tunete; și s‐aCap. 11.13. făcut un mare cutremur de pământ, cumDan. 12.1. nu s‐a făcut de când a fost omul pe pământ: așa de mare cutremur de pământ, așa de tare!

19Și cetateaCap. 14.8; 17.18. cea mare s‐a făcut în trei părți și cetățile Neamurilor au căzut. Și Babilonul cel mare aCap. 18.5. fost amintit înaintea lui Dumnezeu, ca să‐iIs. 51.17, 22. Ier. 25.15, 16. Cap. 14.10. dea paharul vinului aprinderii mâniei lui.

20Și oriceCap. 16.14. ostrov a fugit și munții n‐au fost aflați.

21Și oCap. 11.19. grindină mare, fiecare piatră ca de greutatea unui talant se pogoară din cer peste oameni; și oameniiVers. 9.11. au hulit pe Dumnezeu din pricina răniiEx. 9.23‐25. grindinii, pentru că rana ei este foarte mare.