Matei 24 - Romanian Cornilescu literal translation 1931（VDCL）

Dărâmarea Ierusalimului

1Și Isus a ieșitMc. 13.1. Lc. 21.5. de la Templu și mergea; și ucenicii săi s‐au apropiat de el ca să‐i arate zidurile Templului.

2Iar el a răspuns și le‐a zis: Nu vedeți voi toate acestea? Adevărat vă spun1 Reg. 9.7. Ier. 26.18. Mica 3.12. Lc. 19.44., nu va fi lăsată aici piatră pe piatră care nu va fi desfăcută.

3Și pe când ședea el pe muntele Măslinilor, uceniciiMc. 13.3. au venit la el la o parte zicând: Spune‐ne1 Tes. 5.1. când vor fi acestea și care este semnul venirii tale și al sfârșitului veacului?

4Și Isus a răspuns și le‐a zis: Luați seamaEf. 5.6. Col. 2.8, 18. 2 Tes. 2.3. 1 In. 4.1. să nu vă amăgească cineva.

5CăciIer. 14.14; 23.21, 25. Vers. 24. In. 5.43. mulți vor veni în numele meu zicând: Eu sunt Hristosul! șiVers. 11. vor amăgi pe mulți.

6Și veți auzi de războaie și zvonuri de războaie, vedeți să nu vă înspăimântați, căci, aceste lucruri trebuie să fie dar nu este încă sfârșitul.

7Căci se va scula2 Cron. 15.6. Is. 19.2. Hag. 2.22. Zah. 14.13. neam peste neam și împărăție peste împărăție și vor fi foamete și cutremure pe alocuri.

8Iar toate acestea vor fi începutul durerilor.

9AtunciCap. 10.17. Mc. 13.9. Lc. 21.12. In. 15.20; 16.2. Fapte. 4.2, 3; 7.59; 12.1, etc. 1 Pet. 4.16. Ap. 2.10, 13. vă vor da la necaz și vă vor omorî și veți fi urâți de toate neamurile pentru numele meu.

10Și atunci mulți se vorCap. 11.6; 13.57. 2 Tim. 1.15; 4.10, 16. poticni și se vor da unii pe alții și se vor urî unii pe alții.

11Și mulțiCap. 7.15. Fapte. 20.29. 2 Pet. 2.1. proroci mincinoși se vor scula și vor1 Tim. 4.1. Vers. 5, 24. amăgi pe mulți;

12și de înmulțirea fărădelegii iubirea multora se va răci.

13DarCap. 10.22. Mc. 13.13. Evr. 3.6, 14. Ap. 2.10. cine rabdă până la sfârșit, acela va fi mântuit.

14Și această EvanghelieCap. 4.23; 9.35. a împărăției vaRom. 10.18. Col. 1.6, 23. fi propovăduită în tot pământul locuit, spre mărturie la toate neamurile și atunci va veni sfârșitul.

Pustiirea Ierusalimului și venirea Fiului omului

15DeciMc. 13.14. Lc. 21.20. când veți vedea urâciunea pustiirii cea spusă prin DanielDan. 9.27; 12.11. prorocul stând în locul sfânt (cineDan. 9.23, 25. citește să înțeleagă),

16atunci cei ce sunt în Iudeea să fugă în munți,

17cine este pe acoperiș să nu se pogoare ca să ia cele din casa lui,

18și cine este în câmp să nu se întoarcă înapoi ca să‐și ia veșmântul.

19Dar vaiLc. 23.29. de cele ce au în pântece și de cele ce dau țâță în acele zile!

20Și rugați‐vă ca să nu fie fuga voastră iarna, nici în Sabat:

21CăciDan. 9.26; 12.1. Ioel 2.2. atunci va fi un necaz mare cum n‐a fost de la începutul lumii până acum, nici nu va mai fi.

22Și dacă n‐ar fi fost scurtate acele zile, n‐ar fi fost mântuită nicio carne, darIs. 65.8, 9. Zah. 14.2, 3. pentru cei aleși zilele acelea vor fi scurtate.

23AtunciMc. 13.21. Lc. 17.23; 21.8. dacă vă va zice cineva: Iată aici este Hristosul. Sau: Colo! să nu credeți.

24Căci seDeut. 13.1. Vers. 5.11. 2 Tes. 2.9‐11. Ap. 13.13. vor scula hristoși mincinoși și proroci mincinoși și vor da semne mari și minuni încât să amăgească, dacăIn. 6.37; 10.28, 29. Rom. 8.28‐30. 2 Tim. 2.19. este cu putință, și pe cei aleși.

25Iată v‐am spus dinainte.

26Deci dacă vă vor zice: Iată este în pustie! nu ieșiți. Iată este în cămăruțe! nu credeți.

27CăciLc. 17.24. cum iese fulgerul de la răsărit și se arată până la apus, așa va fi venirea Fiului omului.

28OrișiundeIov 39.30. Lc. 17.37. este stârvul, acolo se vor aduna vulturii.

29Iar îndatăDan. 7.11, 12. după necazul acelor zile, soareleIs. 13.10. Ezec. 32.7. Ioel 2.10, 31; 3.15. Amos 5.20; 8.9. Mc. 13.24. Lc. 21.25. Fapte. 2.20. Ap. 6.12. va fi întunecat și luna nu‐și va da lucirea și stelele vor cădea din cer și puterile cerurilor vor fi zguduite.

30Și atunciDan. 7.13. se va arăta semnul Fiului omului în cer: și atunci se vor jeli toateZah. 12.12. semințiile pământului șiCap. 16.27. Mc. 13.26. Ap. 1.7. vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere și slavă multă.

31ȘiCap. 13.41. 1 Cor. 15.52. 1 Tes. 4.16. va trimite pe îngerii săi cu sunet mare de trâmbiță și vor strânge pe aleșii lui din cele patru vânturi, de la cea mai depărtată margine a cerurilor până la cealaltă margine a lor.

32Iar de la smochin învățați pildaLc. 21.29. lui. Când ramura lui este fragedă și dă frunze, cunoașteți căIac. 5.9. vara este aproape.

33Astfel și voi, când veți vedea toate acestea, să cunoașteți că el este aproape, lângă uși.

34Adevărat vă spun, nuCap. 16.28; 23.36. Mc. 13.30. Lc. 21.32. va trece neamul acesta până când vor fi toate acestea.

35CerulPs. 102.26. Is. 51.6. Ier. 31.35, 36. Cap. 5.18. Mc. 13.31. Lc. 21.23. Evr. 1.11. și pământul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece nicidecum.

Îndemn la veghere

36Iar despreMc. 13.32. Fapte. 1.7. 1 Tes. 5.2. 2 Pet. 3.10. ziua aceea și despre ceas nu știe nimeni, nici îngerii cerurilor, nici Fiul, decât numaiZah. 14.7. Tatăl.

37Și cum erau zilele lui Noe așa va fi venirea Fiului omului.

38Căci cumGen. 6.3‐5; 7.5. Lc. 17.26. 1 Pet. 3.20. erau în zilele acelea dinainte de potop, mâncând și bând, însurându‐se și măritându‐se, până în ziua când a intrat Noe în corabie,

39și n‐au știut până a venit potopul și i‐a luat pe toți, așa va fi venirea Fiului omului.

40AtunciLc. 17.34. etc. doi vor fi în câmp: unul este luat și unul este lăsat.

41Două vor râșni la moară: una este luată și una este lăsată.

42DeciCap. 25.13. Mc. 13.33, etc. Lc. 21.36. vegheați, pentru că nu știți în care zi vine Domnul vostru.

43Dar cunoaștețiLc. 12.39. 1 Tes. 5.2. 2 Pet. 3.10. Ap. 3.3; 16.15. aceasta că, dacă ar fi știut stăpânul casei în care strajă vine hoțul, ar fi vegheat și n‐ar fi lăsat să i se sape casa.

44De aceeaCap. 25.13. 1 Tes. 5.6. și voi fiți gata pentru că în ceasul în care nu gândiți vine Fiul omului.

45Cine este, darLc. 12.42. Fapte. 20.28. 1 Cor. 4.2. Evr. 3.5., robul credincios și cuminte pe care l‐a pus domnul său peste slugărimea sa ca să le dea de mâncare la vreme hotărâtă?

46FericitAp. 16.15. este robul acela pe care când va veni domnul său îl va găsi făcând astfel.

47Adevărat vă spun căCap. 25.21, 23. Lc. 22.29. îl va pune peste toate avuțiile sale.

48Dar dacă acel rob rău va zice în inima sa: Domnul meu zăbovește!

49Și va începe să bată pe cei împreună robi cu el și va mânca și bea cu bețivii,

50domnul acelui rob va veni într‐o zi în care el n‐așteaptă și în ceasul în care nu știe,

51și‐l va despica în două și‐i va pune partea cu fățarnicii; acoloCap. 8.12; 25.30. va fi plângerea și scrâșnirea dinților.