Evrei 12 - Romanian Cornilescu literal translation 1931（VDCL）

Pilda lui Hristos

1De aceea și noi, fiindcă avem împrejurul nostru un așa de mare nor de martori, lepădândCol. 3.8. 1 Pet. 2.1. orice greutate și păcatul ce lesne înfășoară, să1 Cor. 9.24. Fil. 3.13, 14. alergăm cu stăruințăRom. 12.12. Cap. 10.36. în lupta ce ne stă înainte,

2privind țintă la Isus, căpetenia și desăvârșirea credinței noastre, careLc. 24.26. Fil. 2.8. etc. 1 Pet. 1.11. pentru bucuria care stătea înaintea lui a suferit crucea, după ce a disprețuit rușinea, șișadePs. 110.1. Cap. 1.3, 13; 8.1. 1 Pet. 3.22. la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.

3CăciMat. 10.24, 25. In. 15.20. gândiți‐vă bine la cel ce a suferit în sine o așa de mare împotrivire cu vorba de la cei păcătoși împotriva lui însuși, caGal. 6.9. să nu obosiți, leșinând în sufletele voastre.

Stăruința în încercări

4Nu v‐ați împotrivit încă1 Cor. 10.13. Cap. 10.32, 34. până la sânge luptându‐vă împotriva păcatului.

5Și ați uitat de tot îndemnul care vă vorbește ca unor fii: Fiul meu, nuIov 5.17. Prov. 3.11. socoti puțin lucru înțelepțirea de la Domnul, nici nu leșina când ești mustrat de el.

6Căci Domnul înțelepțește pePs. 94.12; 119.75. Prov. 3.12. Iac. 1.12. Ap. 3.19. acela pe care‐l iubește și biciuește pe oricare fiu pe care‐l primește la sine.

7SuferițiDeut. 8.5. 2 Sam. 7.14. Prov. 13.24; 19.18; 23.13. spre înțelepțire: Dumnezeu se poartă cu voi ca și cu fii; căci care fiu este acela pe care nu‐l înțelepțește tatăl?

8Iar dacă sunteți fără înțelepțire, la carePs. 73.14. 1 Pet. 5.9. toți s‐au făcut părtași, sunteți dar copii din flori și nu fii.

9Apoi am avut pe părinții cărnii noastre ca să ne înțelepțească și ne sfiam de ei: oare să nu ne supunem cu mult mai mult TatăluiNum. 16.22; 27.16. Iov 12.10. Ecl. 12.7. Is. 42.5; 57.16. Zah. 12.1. duhurilor și să trăim?

10Căci ei ne înțelepțiau pentru puține zile după cum li se părea bine, iar el spre folosul nostru caLev. 11.44; 19.2. 1 Pet. 1.15, 16. să ne împărtășim din sfințenia lui.

11Orice înțelepțire pentru acum nu pare într‐adevăr că este de bucurie, ci de întristare, dar mai în urmă dă celor deprinși prin ea rodulIac. 3.18. de pace al dreptății.

Pilda lui Esau

12De aceea îndreptațiIov 4.3, 4. Is. 35.3. iar mâinile lăsate în jos și genunchii slăbănogiți

13și facețiProv. 4.26, 27. urme drepte pentru picioarele voastre, ca ce esteșchiop să nu se abată ciGal. 6.1. mai degrabă să fie vindecat.

14UrmărițiPs. 34.14. Rom. 12.18; 14.19. 2 Tim. 2.22. pacea cu toți și sfințirea, fărăMat. 5.8. 2 Cor. 7.1. Ef. 5.5. care nimeni nu va vedea pe Domnul,

15priveghind2 Cor. 6.1. caGal. 5.4. să nu rămână vreunul în urmă de la harul lui Dumnezeu, caDeut. 29.18. Cap. 3.12. nu cumva vreo rădăcină de amărăciune crescând în sus, să vă tulbure și să fie molipsiți prin ea cei mulți.

16Ca nu cumva săEf. 5.3. Col. 3.5. 1 Tes. 4.3. fie vreun curvar sau vreun lumesc ca Esau, careGen. 25.33. pentru o singură mâncareși‐a vândut dreptul de întâinăscut.

17Căci știți că și mai în urmă când a vrutGen. 27.34, 36, 38. să moștenească binecuvântarea, aCap. 6.6. fost lepădat, (căci n‐a aflat loc pentru pocăință), deși o căuta cu lacrimi.

Îndemn la sfințire

18Căci nu v‐ați apropiat de un munteEx. 19.12, 18, 19; 20.18. Deut. 4.11; 5.22. Rom. 6.14; 8.15. 2 Tim. 1.7. care se pipăie și aprins de foc, nici de nor întunecos, nici de întunecime, nici de furtună,

19nici de sunetul de trâmbiță, nici de glasul de cuvinte, pe care cei ce l‐au auzit au cerutEx. 20.19. Deut. 5.5, 25; 18.16. să nu li se mai vorbească;

20(căci nu puteau suferi ce li se poruncise: ChiarEx. 19.13. un dobitoc dacă va atinge muntele, va fi omorât cu pietre.

21ȘiEx. 19.16. așa de înfricoșătoare era arătarea, că Moise a zis: Sunt înspăimântat și tremur!),

22ci v‐ați apropiat deGal. 4.26. Ap. 3.12; 21.2, 10. muntele Sion și deFil. 3.20. cetatea Dumnezeului celui viu, de Ierusalimul ceresc și deDeut. 33.2. Ps. 68.17. Iuda 14. zecimi de mii de îngeri,

23de adunarea în sărbătoare și de biserica celor întâi născuțiEx. 4.22. Iac. 1.18. Ap. 14.4., scrișiLc. 10.20. Fil. 4.3. Ap. 13.8. în ceruri, și de Dumnezeu, JudecătorulGen. 18.25. Ps. 94.2. tuturor și de duhurile drepțilorFil. 3.12. Cap. 11.40. desăvârșiți,

24și de Isus, mijlocitorulCap. 8.6; 9.15. unui nou legământ, și de sângeleEx. 24.8. Cap. 10.22. 1 Pet. 1.2. stropirii care vorbește mai bine decâtGen. 4.10. Cap. 11.4. Abel.

25Luați seama să nu lepădați pe cel ce vorbește; căci dacăCap. 2.2, 3; 3.17; 10.28, 29. ei n‐au scăpat când au lepădat pe cel ce rostea pe pământ cuvinte dumnezeiești, cu mult mai mult nu vom scăpa noi care ne întoarcem de la cel ce este din cer,

26alEx. 19.18. cărui glas a zguduit atunci pământul, iar acum a făgăduit zicând: Încă o datăHag. 2.6. voi clătina nu numai pământul, ci și cerul.

27Iar acest „încă o dată” învederează schimbareaPs. 102.26. Mat. 24.35. 2 Pet. 3.10. Ap. 21.1. celor ce sunt zguduite ca a unor lucruri făcute, ca să rămână cele ce nu sunt zguduite.

28Pentru aceea, fiindcă primim o Împărăție neclintită, să avem har, prin care să slujim lui Dumnezeu cu bună plăcere, cu evlavie și sfială.

29Căci DumnezeulEx. 24.17. Deut. 4.24; 9.3. Ps. 50.3; 97.3. Is. 66.15. 2 Tes. 1.8. Cap. 10.27. nostru este un foc mistuitor.