Judecătorii 11 - Romanian Cornilescu literal translation 1931（VDCL）

Iefta

1Și IeftaEvr. 11.32., Galaaditul, era un viteazCap. 6.12. 2 Reg. 5.1. și era fiul unei curve, și Galaad născuse pe Iefta.

2Și nevasta lui Galaad i‐a născut fii, și când au crescut fiii nevestei lui Galaad au izgonit pe Iefta și i‐au zis: Nu vei avea moștenire în casa tatălui nostru, căci ești fiul unei alte femei.

3Și Iefta a fugit dinaintea fraților săi și a locuit în țara Tob. Și oameniCap. 9.4. 1 Sam. 22.2. fără căpătâi s‐au adunat la Iefta și ieșeau cu el.

4Și a fost așa: după câtăva vreme copiii lui Amon s‐au luptat cu Israel.

5Și când copiii lui Amon se luptau cu Israel, bătrânii Galaadului s‐au dus să ia pe Iefta din țara Tob.

6Și au zis lui Iefta: Vino și fii căpetenia noastră ca să ne luptăm cu copiii lui Amon.

7Și Iefta a zis bătrânilor Galaadului: Oare nu m‐ațiGen. 26.27. urât și nu m‐ați izgonit voi din casa tatălui meu? Și pentru ce veniți acum la mine când sunteți în necaz?

8Și bătrâniiCap. 10.18. Galaadului au zis lui Iefta: De aceea ne‐am întorsLc. 17.4. la tine acum, ca să mergi cu noi și să te lupți cu copiii lui Amon și să ne fii capCap. 10.18. nouă tuturor locuitorilor Galaadului.

9Și Iefta a zis bătrânilor Galaadului: Dacă mă aduceți înapoi ca să mă lupt cu copiii lui Amon și Domnul îi va da înaintea mea, voi fi eu capul vostru?

10Și bătrânii Galaadului au zis lui Iefta: DomnulIer. 42.5. să fie martor între noi, dacă nu vom face după cuvintele tale.

11Și Iefta s‐a dus cu bătrânii Galaadului și poporul l‐a pus cap și căpetenieVers. 8. peste sine, și Iefta și‐a rostit toate cuvintele înainteaCap. 10.17; 20.1. 1 Sam. 10.17; 11.15. Domnului în Mițpa.

Înfrângerea amoniților

12Și Iefta a trimis soli la împăratul copiilor lui Amon, zicând: Ce este între mine și între tine, de ai venit împotriva mea să te lupți împotriva țării mele?

13Și împăratul copiilor lui Amon a răspuns solilor lui Iefta: Pentru căNum. 21.24, 25, 26. Israel mi‐a luat țara când a ieșit din Egipt, de la Arnon până la IabocGen. 32.22. și până la Iordan, și acum înapoiază‐mi‐o în pace.

14Și Iefta a trimis iarăși soli la împăratul copiilor lui Amon,

15și i‐a zis: Așa zice Iefta: IsraelDeut. 2.9, 19. n‐a luat țara Moabului, nici țara copiilor lui Amon.

16Și Israel când a ieșit din Egipt a umblatNum. 14.25. Deut. 1.40. Ios. 5.6. prin pustie până la Marea‐Roșie și a venit la CadesNum. 13.26; 20.1. Deut. 1.46..

17Și Israel a trimisNum. 20.14. soli la împăratul Edomului zicând: Te rog, lasă‐mă să trec prin țara ta! DarNum. 20.18, 21. împăratul Edomului n‐a voit să audă. Și au trimis și la împăratul Moabului și el n‐a voit. Și Israel a locuit înNum. 20.1. Cades.

18Și au umblat prin pustie și au ocolitNum. 21.4. Deut. 2.1‐8. țara Edomului și țara Moabului, și au venitNum. 21.11. în partea dinspre soare‐răsare a țării Moabului, și au tăbărâtNum. 21.13; 22.36. dincolo de Arnon, dar n‐au intrat în hotarul Moabului, căci Arnonul este hotarul Moabului.

19Și Israel a trimisNum. 21.21. Deut. 2.26. soli la Sihon, împăratul amoriților, împăratul Hesbonului, și Israel i‐a zis: Rugămu‐te, să trecem prinNum. 21.22. Deut. 2.27. țara ta până la locul meu.

20Și SihonNum. 21.23. Deut. 2.32. nu s‐a încrezut în Israel să‐l lase să treacă prin hotarul său, și Sihon a adunat tot poporul său și au tăbărât în Iahaț și s‐a luptat cu Israel.

21Și Domnul Dumnezeul lui Israel a dat pe Sihon și pe tot poporul lui în mâna lui Israel și i‐au bătutNum. 21.24, 25. Deut. 2.33, 34., și Israel a luat în stăpânire toată țara amoriților, care locuiau în ținutul acela.

22Și au luat în stăpânire toate hotarele amorițilorDeut. 2.36., de la Arnon până la Iaboc și de la pustie până la Iordan.

23Și acum, Domnul Dumnezeul lui Israel a alungat pe amoriți dinaintea poporului său Israel, și să‐l stăpânești tu?

24Oare nu stăpânești tu ce ți‐a dat în stăpânire ChemoșNum. 21.29. 1 Reg. 11.7. Ier. 48.7., dumnezeul tău? Și orice a alungat dinaintea noastră DomnulDeut. 9.4, 5; 18.12. Ios. 3.10. Dumnezeul nostru, aceea vom stăpâni.

25Și acum ești tu în adevăr mai bun decât BalacNum. 22.2. Ios. 24.9., fiul lui Țipor, împăratul Moabului? Oare s‐a certat el cu Israel? S‐a luptat el cu ei?

26Cât a locuit Israel în HesbonNum. 21.25. și în satele lui, și în AroerDeut. 2.36. și în satele lui, și în toate cetățile care sunt pe malurile Arnonului, trei sute de ani, pentru ce nu le‐ați luat înapoi în vremea aceea?

27Da, n‐am păcătuit împotriva ta, ci îmi faci rău, războindu‐te împotriva mea. Domnul, judecătorulGen. 18.25., să judeceGen. 16.5; 31.53. 1 Sam. 24.12, 15. astăzi între copiii lui Israel și între copiii lui Amon!

28Și împăratul copiilor lui Amon n‐a ascultat cuvintele lui Iefta, pe care i le‐a trimis.

Făgăduința lui Iefta

29Și DuhulCap. 3.10. Domnului a fost asupra lui Iefta și el a trecut prin Galaad și Manase și a trecut la Mițpe din Galaad și de la Mițpe din Galaad a trecut la copii lui Amon.

30Și Iefta a juruit o juruințăGen. 28.20. 1 Sam. 1.11. Domnului și a zis: Dacă vei da fără greș în mâna mea pe copiii lui Amon,

31atunci ce va ieși din ușa casei mele spre întâmpinarea mea, când mă voi întoarce în pace de la copiii lui Amon, vaLev. 27.2, 3, etc. 1 Sam. 1.11, 28; 2.18. fi al Domnului și voiPs. 66.13. Lev. 27.11, 12. aduce ardere de tot.

32Și Iefta a trecut la copiii lui Amon, ca să se lupte cu ei și Domnul i‐a dat în mâna lui.

33Și i‐a bătut de la Aroer până laEzec. 27.17. Minit, douăzeci de cetăți, și până la Abel‐Cheramim, cu foarte mare măcel. Și copiii lui Amon au fost supuși înaintea copiilor lui Israel.

34Și Iefta a venit la MițpeCap. 10.17. Vers. 11. în casa lui, și iată fiica saEx. 15.20. 1 Sam. 18.6. Ps. 68.25. Ier. 31.4. îi ieșea în întâmpinare cu timpane și cu jocuri și ea era singurul copil, n‐avea afară de ea fiu sau fiică.

35Și a fost așa: când a văzut‐o el și‐a sfâșiatGen. 37.29, 34. hainele și a zis: Vai, fiica mea, m‐ai doborât și ești din cei ce mă tulbură! Căci mi‐am deschis guraEcl. 5.2. către Domnul și nu potNum. 30.2. Ps. 15.4. Ecl. 5.4, 5. întoarce.

36Și ea i‐a zis: Tatăl meu, dacă ți‐ai deschis gura către Domnul, fă‐mi potrivitNum. 30.2. cu ce a ieșit din gura ta, pentru că2 Sam. 18.19, 31. Domnul ți‐a făcut răzbunare asupra vrăjmașilor tăi, asupra copiilor lui Amon.

37Și ea a zis tatălui său: Să mi se facă lucrul acesta: lasă‐mă singură două luni, să mă duc și să mă cobor în munți și să‐mi plâng fecioria, eu și tovarășele mele.

38Și el a zis: Du‐te! Și a trimis‐o pentru două luni. Și ea s‐a dus cu tovarășele ei și și‐a plâns fecioria pe munți.

39Și a fost așa: după trecere de două luni, ea s‐a întors la tațăl ei și el a împlinitVers. 31. 1 Sam. 1.22, 24; 2.18. cu ea juruința, pe care o juruise. Și ea nu cunoscuse bărbat. Și a ajuns o datină în Israel,

40că din an în an fiicele lui Israel mergeau să serbeze pe fiica lui Iefta, Galaaditul, patru zile pe an.