Marcu 8 - Romanian Cornilescu literal translation 1931（VDCL）

A doua înmulțire a pâinilor

1În zilele acelea cândMat. 15.32. iarăși era gloată multă și n‐aveau ce să mănânce, Isus a chemat la sine pe ucenicii săi și le zice:

2Îmi este milă de gloată căci de acum trei zile stăruie lângă mine și n‐au ce să mănânce.

3Și dacă le voi da drumul nemâncați la casele lor, vor leșina pe drum și unii din ei au venit de departe.

4Și ucenicii săi i‐au răspuns: De unde va putea cineva să sature pe oamenii aceștia cu pâini aici în pustie?

5Și i‐a întrebatMat. 15.34. Cap. 6.38.: Câte pâini aveți? Iar ei au zis: Șapte.

6Și poruncește gloatei să șadă jos pe pământ. Și a luat cele șapte pâini și după ce a mulțumit a frânt și a dat ucenicilor săi ca să le pună înaintea lor și ei au pus înaintea gloatei.

7Și aveau puțini peștișori. Și după ce i‐a binecuvântatMat. 14.19. Cap. 6.41., a poruncit să‐i pună și pe aceștia înaintea lor.

8Și au mâncat și s‐au săturat. Și au luat din prisosurile de fărâmituri șapte coșnițe.

9Iar ei erau ca la patru mii. Și le‐a dat drumul.

Aluatul fariseilor

10Și a intrat îndatăMat. 15.35. în corabie cu ucenicii săi și a venit în părțile Dalmanutei.

11Și fariseii au ieșitMat. 12.38; 16.1. In. 6.30. și au început a se prici cu el cerând de la el un semn din cer, ca să‐l ispitească.

12Și suspinând adânc în duhul său, zice: Pentru ce cere neamul acesta un semn? Adevărat vă spun: Neamului acestuia nu i se va da un semn.

13Și i‐a lăsat și a intrat iarăși în corabie și a plecat dincolo.

14Și eiMat. 16.5. au uitat să ia pâini și n‐aveau decât o pâine cu ei în corabie.

15Și le‐a poruncitMat. 16.6. Lc. 12.11. zicând: Luați aminte, feriți‐vă de aluatul fariseilor și de aluatul lui Irod.

16Și se gândeau unii către alții zicând: N‐avem pâiniMat. 16.7..

17Și Isus știind, le zice: Ce vă gândiți că n‐aveți pâini?Cap. 6.32. Nu pricepeți nici nu înțelegeți? Aveți inima împietrită?

18Având ochi nu vedeți și având urechi n‐auziți? Și nu vă aduceți aminte,

19cândMat. 14.20. Cap. 6.43. Lc. 9.17. In. 6.13. am frânt cele cinci pâini la cele cinci mii, câte coșuri pline cu fărâmituri ați luat? Ei îi zic: Douăsprezece.

20Și cândMat. 15.37. Vers. 8. am frânt cele șapte la cele patru mii, câte coșnițe umplute cu fărâmituri ați luat? Și ei zic: Șapte.

21Și le‐a zis: NuCap. 6.52. Vers. 17. înțelegeți încă?

Vindecarea unui orb la Betsaida

22Și vin la Betsaida. Și‐i aduc pe un orb și‐l roagă să‐l atingă.

23Și a luat de mână pe orb și l‐a scos afară din sat; și după ce a scuipatCap. 7.33. în ochii lui și a pus mâinile pe el, l‐a întrebat: Zărești ceva?

24Și el s‐a uitat în sus și a zis: Zăresc oameni, căci îi văd ca niște copaci umblând.

25Apoi iarăși i‐a pus Isus mâinile pe ochi și a văzut bine și a fost adus la starea de mai înainte și vedea toate în depărtare lămurit.

26Și l‐a trimis la casa lui zicând: NuMat. 8.4. Cap. 5.43. intra în sat și nu spune cuiva în sat.

Mărturisirea lui Petru

27Și IsusMat. 16.13. Lc. 9.18. a ieșit, și ucenicii săi, în satele Cezareei lui Filip. Și pe cale a întrebat pe ucenicii săi zicându‐le: Cine zic oamenii că sunt eu?

28Iar ei i‐au spus zicând: IoanMat. 14.2. Botezătorul. Și alții: Ilie. Iar alții: Unul din proroci.

29Și el i‐a întrebat: Dar voi cine ziceți că sunt eu? Și Petru răspunde și‐i zice: TuMat. 16.16; In. 6.69; 11.27. ești Hristosul.

30ȘiMat. 16.20. le‐a poruncit să nu spună nimănui aceasta despre el.

Isus vestește patimile și moartea sa

31Și aMat. 16.21; 17.22. Lc. 9.22. început să‐i învețe că trebuie ca Fiul omului să sufere multe și să fie lepădat de bătrâni și de mai marii preoților și de cărturari și să fie omorât și după trei zile să învieze.

32Și vorbea cuvântul pe față. Și Petru l‐a luat la sine și a început să‐l certe.

33Iar el, întorcându‐se și văzând pe ucenicii săi, a certat pe Petru și zice: Mergi înapoia mea, Satano, căci nu gândești cele ale lui Dumnezeu ci cele ale oamenilor.

34Și a chemat la sine gloata împreună cu ucenicii săi și le‐a zis: OricineMat. 10.38; 16.24. Lc. 9.23; 14.27. voiește să vie după mine, să se lepede de sine însuși și să‐și ia crucea și să mă urmeze.

35Căci cineIn. 12.25. va voi să‐și mântuiască viața, o va pierde, dar cine își va pierde viața pentru mine și pentru Evanghelie, o va mântui.

36Căci ce folosește ca omul să câștige lumea întreagă și să‐și piardă sufletul?

37Căci ce ar da omul în schimb pentru sufletul său?

38CăciMat. 10.33. Lc. 9.26; 12.9. cine seRom. 1.16. 2 Tim. 1.2, 12. va rușina de mine și de cuvintele mele în acest neam preacurvar și păcătos, și Fiul omului se va rușina de el când va veni în slava Tatălui său cu sfinții îngeri.