Iacov 2 - Romanian Cornilescu literal translation 1931（VDCL）

Osândirea deosebirilor greșite

1Frații mei, să nu aveți credința Domnului nostru Isus Hristos, Domnul slavei, cu căutare1 Cor. 2.8. la fața omuluiLev. 19.15. Deut. 1.17; 16.19. Prov. 24.23; 28.21. Mat. 22.16. Vers. 9. Iuda 16..

2Căci dacă va intra în sinagoga voastră un bărbat având un inel de aur în deget, în veșmânt strălucitor și va intra și un sărac în veșmânt soios

3și vă veți uita cu luare aminte spre cel ce poartă veșmântul cel strălucitor și veți zice: Tu șezi aici bine! Și săracului îi veți zice: Tu stai colo sau șezi sub scăunelul picioarelor mele!

4Oare nu faceți voi o deosebire în voi înșivă și v‐ați făcut judecători cu gânduri rele?

5Ascultați, frații mei iubiți, oare nu și‐aIn. 7.48. 1 Cor. 1.26, 28. ales Dumnezeu pe cei săraci față de lume, ca să fie bogațiLc. 12.21. 1 Tim. 6.18. Ap. 2.9. în credință și moștenitori ai împărăției pe careEx. 20.6. 1 Sam. 2.30. Prov. 8.17. Mat. 5.3. Lc. 6.20; 12.32. 1 Cor. 2.9. 2 Tim. 4.8. Cap. 1.12. a făgăduit‐o celor ce‐l iubesc?

6Iar voi1 Cor. 11.22. ați necinstit pe sărac. Oare nu bogații vă asupresc și văFapte. 13.50; 17.6; 18.12. Cap. 5.6. târăsc înaintea judecătorilor?

7Nu hulesc ei numele cel bun care a fost chemat peste voi?

8Dacă într‐adevăr împliniți legea împărătească potrivit scripturiiLev. 19.18. Mat. 22.39. Rom. 13.8, 9. Gal. 5.14; 6.2.: Iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți! bine faceți.

9Dar dacă voi căutațiVers. 1. la fața omului, lucrați păcat, fiind dovediți de lege călcători ai ei.

10Căci cine va păzi toată legea dar va păcătui într‐o singură poruncă, s‐a făcutDeut. 27.26. Mat. 5.19. Gal. 3.10. vinovat de toate.

11Căci cine a zisEx. 20.13, 14.: Nu preacurvi, a zis și: Nu omorî; iar dacă nu preacurvești dar omori, te‐ai făcut călcător de lege.

12Vorbiți așa și faceți așa ca unii care au să fie judecați printr‐o legeCap. 1.25. a slobozeniei.

13Căci judecataIov 22.6, etc. Prov. 21.13. Mat. 6.15; 18.35; 25.41, 42. este fără milă pentru cel ce nu face milă; milaIn. 4.17, 18. se fălește împotriva judecății.

Credință fără fapte

14CeMat. 7.26. Cap. 1.23. folos este, frații mei, dacă zice cineva că are credință, dar n‐are fapte? Oare îl poate mântui credința?

15DacăIov 31.19, 20. Lc. 3.11. un frate sau o soră sunt goi și au lipsă de hrana de fiecare zi

16și cineva dintre voi le1 In. 3.18. va zice: Mergeți în pace, încălziți‐vă și săturați‐vă! dar nu le dați cele trebuincioase trupului, ce folos este?

17Așa și credința, dacă nu va avea fapte este moartă în sine.

18Dar va zice cineva: Tu ai credință și eu am fapte. Arată‐mi credința ta fără fapte, șiCap. 3.13. eu îți voi arăta din faptele mele credința mea.

19Tu crezi că Dumnezeu este unul? Bine faci; șiMat. 8.29. Mc. 1.24; 5.7. Lc. 4.31. Fapte. 16.17; 19.15. dracii cred și se înfioară!

20Voiești dar să știi, om deșert, că credința fără fapte este neroditoare?

21Oare Avraam, tatăl nostru, n‐a fost îndreptățit din fapte, fiindcăGen. 22.9, 12. a adus jertfă pe altar pe Isaac, fiul său?

22Vezi căEvr. 11.12. credința lucrează împreună cu faptele lui, și credința a fost făcută desăvârșită din fapte.

23Și a fost împlinită scriptura care zice: Iar Avraam aGen. 15.6. Rom. 4.3. Gal. 3.6. crezut pe Dumnezeu, și i s‐a socotit ca dreptate; și a fost numit prieten2 Cron. 20.7. Is. 41.8. al lui Dumnezeu.

24Vedeți că omul este îndreptățit din fapte și nu numai din credință.

25Dar asemenea și RahavIos. 2.1. Evr. 11.31. curva, n‐a fost oare îndreptățită din fapte, fiindcă a primit pe soli și i‐a scos afară pe altă cale?

26Căci după cum trupul fără duh este mort, așa și credința fără fapte este moartă.