Apocalipsa 14 - Romanian Cornilescu literal translation 1931（VDCL）

Mielul și cei răscumpărați

1Și am văzut și iată MielulCap. 5.6. stând pe muntele Sion și cu el oCap. 7.4. sută patruzeci și patru de miiCap. 7.3; 13.16. având scris pe frunțile lor numele său și numele Tatălui său.

2Și am auzit un glas din cer caCap. 1.15; 19.6. un glas de ape multe și ca un glas de tunet mare; și glasul pe care l‐am auzit era ca al harfiștilor care cântăCap. 5.8. cu harfeleCap. 5.9; 15.3. lor.

3Și ei cântă o cântareVers. 1. nouă înaintea scaunului de domnie și înaintea celor patru viețuitoare și a prezbiterilor; și nimeni nu putea să învețe cântarea decât cei o sută patruzeci și patru de mii, adică cei răscumpărați de pe pământ.

4Aceștia sunt cei ce nu s‐au întinat cu femei; căci2 Cor. 11.2. sunt verguri. Aceștia sunt cei ceCap. 3.4; 7.15, 17; 17.14. urmează pe Mielul oriunde ar merge. Aceștia au fostCap. 5.9. răscumpărați dintre oameni, ca să fie pârgaIac. 1.18. lui Dumnezeu și a Mielului.

5Și înPs. 32.2. Țef. 3.13. gura lor n‐a fost găsită minciună: suntEf. 5.26. Iuda 24. fără vină.

Judecățile lui Dumnezeu

6Și am văzut un alt înger zburândCap. 8.13. în mijlocul cerului, având oEf. 3.3‐11. Tit 1.2. evanghelie veșnică, pentru ca să binevestească celor ce șed pe pământ și la oriceCap. 13.7. neam și seminție și limbă și popor.

7Și zice cu glas mare: Temeți‐văCap. 1.18; 15.4. de Dumnezeu și dați‐i slavă, fiindcă a venit ceasul judecății lui și închinați‐văNeem. 9.6. Ps. 33.6; 124.8; 146.5, 6. Fapte. 14.15; 17.24. Celui ce a făcut cerul și pământul și marea și izvoarele de ape.

8Și un alt înger, al doilea, a urmat zicând: AIs. 21.9. Ier. 51.8. Cap. 18.2. căzut, a căzut BabilonulIer. 51.7. Cap. 11.8; 16.19; 17.2, 5; 18.3, 10, 18, 21; 19.2. cel mare, care a adăpat toate Neamurile din vinul aprinderii curviei sale.

9Și un alt înger, al treilea, le‐a urmat zicând cu glas mare: Dacă se închină cinevaCap. 13.14‐16. fiarei și icoanei ei și primește un semn pe fruntea sa sau pe mâna sa,

10va beaPs. 75.8. Is. 51.17. Ier. 25.15. și el din vinul aprinderii lui Dumnezeu, care este turnatCap. 18.6. neamestecat înCap. 16.19. paharul mâniei lui și va fi muncitCap. 20.10. în focCap. 19.20. și pucioasă înaintea îngerilor sfinți și înaintea Mielului.

11Și fumulIs. 34.10. Cap. 19.3. muncii lor se suie în sus în veci de veci; și n‐au odihnă nici zi, nici noapte cei ce se închină fiarei și icoanei ei și dacă primește cineva semnul numelui ei.

12AiciCap. 13.10. este răbdarea sfințilorCap. 12.17. care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus.

13Și am auzit un glas din cer zicând: Scrie: FericițiEcl. 4.1, 2. Cap. 20.6. sunt morții care1 Cor. 15.18. 1 Tes. 4.16. mor în Domnul de acum încolo; da, zice Duhul, ca să2 Tes. 1.7. Evr. 4.9, 10. Cap. 6.11. se odihnească de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează.

Secerișul și culesul viei

14Și am văzut și iată un nor alb și pe nor șezând Unul asemuitEzec. 1.26. Dan. 7.13. Cap. 1.13. cu Fiul omului, avândCap. 6.2. pe capul lui o cunună de aur și în mâna lui o seceră ascuțită.

15Și un alt înger aCap. 16.17. ieșit din Templu, strigând cu glas mare celui ce șade pe nor: Trimite seceraIoel 3.13. Mat. 13.39. ta și seceră; pentru că a venit ceasul să seceri; fiindcă s‐a uscat secerișul pământuluiIer. 51.33. Cap. 13.12..

16Și cel ce șade pe nor și‐a aruncat secera pe pământ și pământul a fost secerat.

17Și un alt înger a ieșit din Templul care este în cer, având și el o seceră ascuțită.

18Și un alt înger având putere asupra focului a ieșitCap. 16.8. din altar și a strigat cu glas mare celui ce avea secera ascuțită, zicând: TrimeteIoel 3.13. secera ta cea ascuțită și culege strugurii viței pământului, fiindcă borboanele lor sunt deplin coapte.

19Și îngerul și‐a aruncat secera pe pământ și a cules via pământului și a aruncat‐o în teascCap. 19.15., în teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu.

20Și teasculIs. 63.3. Plâng. 1.15. a fost călcat afarăEvr. 13.12. Cap. 11.8. din cetate și din teasc a ieșit sânge pânăCap. 19.11. la zăbalele cailor pe o depărtare de o mie șase sute de stadii.